Stiri din Sanatate

Lamaiul este un arbust fructifer cunoscut inca din cele mai indepartate timpuri ale Antichitatii. Unele opinii sustin ca este originar din Iran si China, in timp ce altii opineaza pe originea din tinutul Kashmir in nordul Indiei sau din tarile Asiei de Sud-Est (Malaezia, Birmania). Din zonele de origine, lamaiul a fost dus in Orientul Apropiat si nordul Africii de catre comerciantii arabi pentru ca, la inceputul erei crestine, sa apara in Grecia si Italia unde era folosit ca planta alimentara, medicinala si ornamentala. Rolul arabilor in extinderea acestui arbust il gasim in cuvantul „lamai“ care deriva din termenul arab „laimum“ sau din cuvantul persan „limum“. Medicii din Antichitate prescriau consumul de lamai cu rol preventiv impotriva epidemiilor si ca antidot contra intepaturilor de insecte si a muscaturilor cu venin. in Evul Mediu, lamaia era folosita ca leac impotriva frigurilor si a viermilor intestinali. Mai tarziu, in perioada Renasterii, era recomandata „impotriva ciumei, a melancoliei si contra otravurilor si a molipsirilor“.

Treptat, s-a raspandit in plantatii intensive, infiintate in zonele calde, cu clima subtropicala si tropicala, principalele tari producatoare de fructe fiind situate in jurul Marii Mediterane (Grecia, Italia, Spania) si, mai recent, in SUA (Florida, California), Mexic, Argentina si Israel, realizandu-se o productie mondiala de peste 1.000 tone anual. Legenda povesteste ca Eva a furat un lamai din Paradis si l-a plantat in Menton, azi oras pe Coasta de Azur a Frantei. in cinstea Evei se organizeaza aici Festivalul lamailor, care atrage anual peste 600.000 de vizitatori din toate colturile lumii pentru ca, intr-o ambianta feerica, vivacitatea acidulata a fructelor de lamai sa le faca mult mai delicioase.

Uleiul esential, obtinut prin distilare, este folosit intern ca tonic al sistemului circulator, avand efecte in imbunatatirea circulatiei sangelui, diminuarea vascozitatii sangelui, scaderea presiunii la nivelul varicelor si tratarea capilarelor sparte sub piele. De asemenea, are rol in mentinerea vitalitatii hematiilor (celulele rosii) cu efect favorabil la persoane anemice, cu gripa si tuse convulsiva. Leucocitele (globulele albe) sunt refacute, ceea ce duce la imbunatatirea imunitatii organismului. Avand proprietati detoxifiante si decongestive, uleiul curata ficatul si rinichii, reduce celulita si limpezeste creierul in caz de migrene si dureri de cap. in tratamentul extern, uleiul de lamaie (20 picaturi) se toarna intr-un lighean cu apa pentru picioare, avand efecte in stimularea circulatiei periferice a sangelui, eliminarea oboselii picioarelor, intretinerea unghiilor si ca remediu impotriva transpiratiei excesive si a mirosului neplacut.

Extractul uleios dintr-o lamaie taiata in cubulete, pusa la macerat timp de 2-3 saptamani in 250 ml ulei de masline sau de floarea-soarelui, constituie un produs ideal pentru masaje locale, bai sau inhalatii. Amestecat cu glicerina, uleiul are efecte bune ca masaj, seara inainte de culcare, pe mainile crapate si iritate. Dupa aplicarea uleiului pe piele se va evita expunerea directa la soare timp de 12 ore. Siropul de lamaie se prepara dintr-o lamaie cu coaja care se fierbe la foc mic timp de 10 minute in 100 ml apa; dupa racire se stoarce, se strecoara si se adauga 2 linguri de glicerina si un pahar cu miere de albine. Se lasa la macerat timp de 2-3 zile la temperatura camerei si se consuma cate 1-4 lingurite pe zi (la copii) sau 3-5 linguri pe zi (la adulti), cu efecte foarte bune in boli infectioase respiratorii, tuberculoza, tuse spastica si bronsita cronica.