Stiri din Sanatate

Orice comportament atat de complex cum este dezvoltarea limbajului poate fi afectat de o varietate de factori biologici side mediu. Cauzele tulburarilor de limbaj pot fi rareori directe si unice. Cercetatorii in domeniu sunt abia la frontiera intelegerii neurobiologiei ce sta la baza dezvoltarii tulburarilor de limbaj, dar studiile asupra anamnezei familiei sugereaza ereditatea familiei ca fiind una dintre cauzele tulburarilor de limbaj specifice. In ultimii 15 ani, genetica tulburarilor de limbaj a fost de un mare interes pentru cercetatori. Totusi, nu exista dovezi destul de convingatoare ca genele pot influenta componentele limbajului. Anumite deficiente senzoriale si cognitive au fost de mult timp asociate cu tulburarile de limbaj ale copilariei, dar asocierea nu inseamna cauza.

Aparitia tulburarilor de limbaj poate fi determinate de actiunea unor procese complexe din perioada prenatala (dezvoltarea intrauterina), din timpul nasterii sau din perioada postnatala (dupa nastere). Cauzele tulburarilor de limbaj care pot actiona in perioada prenatala sunt: bolile infectioase ale gravidei, sarcina toxica cu varsaturi si lesinuri dese, Rh incompatibil intre mama si fat, carentele nutritive, intoxicatiile si infectiile, traumele mamei (cazaturi, lovituri in abdomen) care lezeaza organismul fatului, traumele psihice suferite de gravida (ex: neacceptarea sarcinii, stresul, conflictele interioare legate de rolul de mama).

In timpul nasterii pot actiona urmatoarele cauze ale tulburarilor de limbaj: nasterile lungi si grele care duc la leziuni ale sistemului nervos central, asfixierea copilului, hemoragiile prelungite din timpul sarcinii, consumul de alcool, infectii cu sifilis, tuberculoza, hepatita epidemica, gripa infectioasa. Cauzele tulburarilor de limbaj care actioneaza in perioada postnatala (dupa nastere) sunt impartite in patru mari categorii, si anume: organice, functionale, psiho-neurologice si psiho-sociale.

Cauzele tulburarilor de limbaj sunt de natura organica atunci cand copilul sufera de: traumatisme mecanice (care pot afecta dezvoltarea sistemului nervos central), infectii si intoxicatii cu medicamente sau alcool, accidente sau imbolnaviri (din lipsa de supraveghere a parintilor) cum ar fi: cazaturi in cap ale copilului, lovituri la tample etc. Encefalitele acute sunt o alta cauza organica a tulburarilor de limbaj. De fapt, aproape toate bolile infectioase, contagioase sau virotice declansate in primul an de viata al copilului au consecinte asupra aparitiei si dezvoltarii limbajului.

Cauzele tulburarilor de limbaj sunt de origine functionala atunci cand exista la copil afectiuni ale zonei senzoriale si ale zonei motorii cu afectarea oricarei componente a pronuntiei (inspir-expir, fonatie si articulatie), dereglari ale echilibrului dintre excitatia si inhibitia corticala, insuficienta dezvoltare a auzului fonematic.

Cauzele tulburarilor de limbaj sunt neuro-psihologice la acele persoane care au din nastere o constructie anatomo-fiziologica anormala. Astfel de cazuri sunt persoanele cu deficienta mintala, cu tulburari de memorie, de atentie, de auz sau de vaz. Un exemplu de malformatie congenitala (din nastere) este despicatura buzei superioare, care lasa sa se vada dintii si gingia. Tot de natura neuro-psihologica sunt cazurile in care copiii nascuti prematur cu o greutate sub 2,5 kg vor dezvolta tulburari de limbaj mai tarziu. Astfel de copii por avea probleme de intarziere in aparitia si dezvoltarea vorbirii, cu evolutie relativ normala a gandirii, sau dezvoltare deficitara a vorbirii numai la nivelul articularii.

Cauzele psiho-sociale ale tulburarilor de limbaj sunt multiple. Dintre ele se pot enumera conditiile de mediu si de educatie nefavorabile dezvoltarii psihice normale a copilului, cum ar fi: dizarmonie in cadrul familiei, conflicte intre parinti, conflicte intre ceilalti membri ai familiei, violenta verbala, lipsa relatiilor stranse intre membrii familiei, lipsa de preocupare a parintilor fata de copil, neglijarea copilului, educatia scazuta a parintilor sau chiar analfabetismul. Certurile din cadrul familiei au un rol inhibitor asupra dezvoltarii limbajului copilului, de aceea ele trebuie evitate pe cat posibil. Parintii nu trebuie sa se certe niciodata in fata copilului pentru ca acesta poate dezvolta ulterior una dintre tulburarile de limbaj, cum ar fi balbaiala. De asemenea, modul in care se vorbeste cu copilul este foarte important in dezvoltarea limbajului. Cu copilul trebuie vorbit calm, linistit, cu un ton lipsit de nervozitate si plin de afectiune. Comunicarea trebuie sa stimuleze si sa solicite verbal copilul. De aceea, parintii care nu vor comunica suficient cu copiii lor, din lipsa de timp, pot avea surpriza ca mai tarziu copilul lor sa sufera de o tulburare de limbaj.

Alcatuirea familiei este si ea una dintre cauzele tulburarilor de limbaj de origine psiho-sociala. De exemplu, daca familia este prea numeroasa, parintii vor avea prea putin timp sau deloc sa se ocupe de educarea copiilor. Insa, pe de alta parte, fratii mai mari ii pot ajuta pe cei mici in dezvoltarea limbajului, preluand astfel din sarcinile parintilor.

Metoda de educatie aplicata copilului este foarte importanta in dezvoltarea limbajului si poate cauza aparitia unei tulburari de limbaj. Copilul mic nu trebuie incurajat sa foloseasca un limbaj incorect sau neadecvat varstei, pentru a amuza musafirii sau alte persoane, sau sa imite persoane sau personaje animate care au o vorbire deficitara. Copilul mic nu trebuie suprasolicitat deoarece oboseala excesiva poate cauza aparitia tulburarilor de vorbire. De asemenea, nu trebuie fortat copilul sa invete o limba straina inainte de a-si forma deprinderile de a vorbi in limba sa materna (bilingvismul timpuriu). Cauzele tulburarilor de limbaj pot fi legate si de tulburarile de personalitate ale copilului, care au un impact secundar asupra limbajului, cum este in cazul copiilor cu retard mintal sau copiilor care sufera de autism infantil.