Stiri din Sanatate

Natura, prin covorul său vegetal, s-a comportat ca un desăvârşit chimist, care a sintetizat mii de substanţe utile oamenilor, timp de peste un milion de ani. Prin aceste substanţe a oferit oamenilor numeroase soluţii pentru sănătate, echilibru, regenerare, energie şi longevitate.

Plantele medicinale sunt acceptate cu mare uşurinţă de organismul uman, nu produc reacţii toxice sau alergice şi asigură vindecarea multor boli care rod din firul vieţii, prelungind tinereţea şi durata de vieţuire cu 2-3 decenii. Într-un raport al OMS se arăta că, în prezent, există 22.000 plante medicinale, cu care se tratează 75 % din populaţia mondială.Proprietăţile terapeutice ale plantelor medicinale acţionează în următoarele direcţii:

- încetinirea procesului de îmbătrânire (infuzii din frunze de frasin, păpădie, cătuşnică, creasta cocoşului, anghinare, buberic, flori de tei şi conuri de hamei);

- întinerirea memoriei (infuzie din frunze de roiniţă, salvie şi fragi de pădure, decoct sau tinctură din rădăcini de cerenţel, tinctură din frunze de Gingko biloba, brânca ursului şi de leurdă, macerat în vin din rădăcini de angelică);

- prevenirea senilităţii (orz germinat, infuzie de păpădie şi ardei iute, sirop din ceapă albă zdrobită şi macerată 24 ore);

- păstrarea vitalităţii şi a energiei fizice şi intelectuale (decoct din rădăcini de lemn dulce, macerat în vin din vârfuri de urzică vie);

- în cazul tremurului de membre şi cap, respectiv boala Parkinson, apărută după exces de alcool şi nicotină, nervozitate, oboseală mare, frig şi scleroză multiplă, se utilizează infuzie de sunătoare, lavandă, cimbru de cultură şi urzică vie sau tinctură de măselariţă. La braţele cu tremur se aplică băi calde cu infuzie dintr-un amestec de coada şoricelului, frasin, mesteacăn, coada calului şi coada racului (2-3 băi pe zi) sau unguente din ricin, lavandă, tătăneasă şi sunătoare.

- pentru oboseala picioarelor se face, seara, o baie caldă cu decoct din coajă de salcie (100 g la 4 litri apă ce se fierbe timp de o oră).

- prelungirea stării de tinereţe se asigură din timp prin remedii cu rădăcini de ginseng, flori de rozmarin, păducel şi tei, anghinare, tătăneasă, măceşe, frunze de fragi de pădure iar, înainte de mesele principale, se recomandă un amestec din fructe de anason, fenicul şi mărar (luate în părţi egale).

Reţete din medicina naturii

În fiecare dimineaţă se recomandă câte o cană de ceai preparat din coada calului, sunătoare, măceşe zdrobite şi frunze de fragi de pădure. La sfârşitul meselor principale se recomandă o cană cu suc din fructe de pădure (afine, cătină albă şi coacăze negre), îndulcit cu miere de albine şi diluat cu apă plată. În locul sucului de fructe se poate bea o cană de ceai verde ca antidot împotriva îmbătrânirii şi cu efecte în scăderea colesterolului, topirea grăsimilor şi neutralizarea acizilor graşi.
În prelungirea stării de tinereţe şi prevenirea îmbolnăvirilor, mari succese au avut, de-a lungul timpului, câteva reţete cunoscute în toată Europa. Printre acestea s-au dovedit deosebit de eficiente "Bitterul suedez", cu amestecuri de 30-40 specii de plante precum şi cunoscutul "Elixir al vieţii" sau "Elixirul de Silezia", elaborat în secolul al XIX-lea sub forma unei tincturi preparată prin amestecul, în proporţii variate, a 12 specii medicinale (mentă, obligeană, traista ciobanului, ţintaură, angelică, roiniţă, gălbenele, limba mielului, mesteacăn, mierea ursului, nalbă mare şi podbal).
Trebuie încercată şi reţeta caucaziană numită "Elixirul tinereţii", preparată prin macerarea la întuneric, timp de 30 de zile, a 40 grame căţei de usturoi zdrobiţi în zeama de la 4 lămâi proaspete; seara la culcare se ia câte o linguriţă într-o jumătate cană de apă sau lapte.
Apiterapia este o metodă care utilizează produsele ce se "fabrică" în stup, cu acţiuni energizante, tonifiante, laxative, antiseptice, diuretice, emoliente, antianemice şi aperitive. Produsele apicole sunt atât alimente de excepţie cât şi medicamente naturiste care tonifică corpul sub aspect fizic şi psihic, măresc randamentul fizic şi intelectual, păstrează memoria şi împiedică îmbătrânirea prematură.
Se recomandă ca înainte de micul dejun să se consume 10 grame lăptişor de matcă amestecat cu miere de albine sau polen uscat, menţinut sublingual.
Cu o oră înainte de masa de prânz se ia câte 20-30 de picături de propolis 20 % în alcool, turnate într-un pahar cu apă.
După mese se bea un decoct dintr-o lingură miere de albine la 250 ml apă care se fierbe timp de 5 minute.
Bune efecte asigură cura trimestrială cu polen uscat (20 grame luate dimineaţa pe stomacul gol timp de 30 de zile consecutiv), cu pauze de câte o săptămână după fiecare lună şi repetare de 4 ori pe an.

Regimul optim de viaţă

Un secret important al longevităţii constă din respectarea unui regim controlat de viaţă, relaxantă şi echilibrată, cu respectarea unui raport optimal între muncă şi odihnă şi cu evitarea mediului poluat, a stărilor de stres, traume psihice, spaime, tensiuni conflictuale şi, mai ales, a eforturilor fizice şi intelectuale exagerate, peste puterile vârstei. La orice vârstă, în afara unei alimentaţii corecte, este necesară o activitate continuă şi raţională, cu implicare efectivă în viaţa socială şi de colectiv, în opoziţie cu tendinţa spre sedentarism, viaţă dezordonată, singurătate şi plictiseală prelungită.
În favoarea longevităţii sunt foarte utile plimbările zilnice în aer curat şi soare (pe jos sau pe bicicletă într-un ritm moderat), excursii plăcute la munte, pe trasee mai scurte şi vacanţe benefice la mare, cu condiţia expunerii la soare numai dimineaţa, timp de maxim o oră şi cu capul acoperit, folosind pălării cu boruri largi care să acopere şi umerii.
În fiecare zi se va face gimnastică în faţa ferestrei şi exerciţii fizice uşoare, inclusiv jogging, şi practicarea unor sporturi uşoare, fără întreceri de competiţii (tenis, înot, patinaj, ciclism), cu efecte evidente în întreţinerea tonusului muscular şi al inimii, în diminuarea bolilor cardiovasculare, a accidentelor vasculare cerebrale şi în menţinerea unei stări generale de sănătate.
Un program organizat de mişcare se realizează prin continuarea unor munci gospodăreşti sau de grădinărit, efectuate cu plăcere, dând sentimentul de independenţă şi utilitate.