Stiri din Sanatate

Sulful este o substanta minerala, o pulbere de culoare galbena, foarte importanta pentru sanatate. Sursele alimentare din care poate fi asimilat in mod direct sulful sunt: galbenusul de ou, usturoiul, ceapa, produsele ce contin multe proteine (carnea, pasarile domestice, produsele marine), bobul si sparanghelul. Compusii sulfului au un rol important in producerea energiei, in coagularea sangelui, in sinteza colagenului (o proteina importanta, care este componentul de baza al oaselor, tesuturilor fibroase, pielii, parului si unghiilor), a enzimelor (substante care accelereaza miliardele de reactii chimice ce au loc permanent in organism). Rezultatele unor cercetari recente arata ca efectul curativ al usturoiului (remediu curativ pentru tot, ce intr-un fel sau altul, afecteaza starea sanatatii dumneavoastra) in reducerea nivelului colesterolului in sange este, dupa toate probabilitatile, efectul compusilor sulfului pe care ii contine in cantitati mari.

Normele alimentare recomandate nu contin recomandari referitoare la acest component alimentar, dar norma zilnica, calculata pentru maturi, este de 500-1.000 mg. Aceasta cantitate o veti asimila fara dificultati din alimentatie. Pana si un vegetarian, care consuma mult usturoi si ceapa, obtine din alimente doza zilnica de sulf. Medicii considera ca insuficienta sulfului in organism provoaca dureri ale articulatiilor, cresterea nivelului de zahar si de trigliceride in sange. Unele persoane manifesta o alergie puternica la sulf si la compusii lui, inclusiv la alimentele si medicamentele care il contin. in astfel de situatie nu trebuie sa consumati suplimente de sulf.

Un alt element esential este sodiul, care asigura echilibrul apei in organism. Sodiul este o substanta minerala si un macroelement. Sodiul este ionul de baza al lichidelor extracelulare din organism (in interiorul celulelor actioneaza potasiul). Sodiul se gaseste in sarea de bucatarie si in alimentele sarate (saramurile, supele, carnea conservata, varza murata). Cantitatea de sodiu din lichidele din organism determina echilibrul apei sau volumul de apa aflata in organism. Sodiul, de asemenea, contribuie la reglarea transportului substantelor (de exemplu, a zaharului din sange) in si din interiorul fiecarei celule, la generarea impulsurilor nervoase si participa la contractiile musculare.

Rinichii asigura cantitatea normala a sodiului in sange si in mediile apoase ale organismului, eliminandu-l atunci cand este consumat in exces si pastrandu-l daca nu este consumat suficient; in conditii normale nu puteti avea carenta de sodiu. insa, in unele situatii, organismul poate elimina mai mult sodiu ca de obicei; sarcinile fizice in timpul arsitei, transpiratia abundenta permanenta, febra, diareea cronica sau accesele indelungate de voma si diaree pot contribui la aparitia necesitatii suplimentare de sodiu.

Interactiuni posibile: - preparatele diuretice (pastilele sau lichidele) contribuie la eliminarea apei din organism impreuna cu sodiul din ea. Administrarea permanenta a acestor preparate poate avea drept consecinta insuficienta sodiului in organism; - alimentatia bogata in sodiu poate contribui la eliminarea din organism a calciului si a magneziului prin urina, fapt ce poate avea ca urmare deficitul acestor substante minerale. - cofeina contribuie la pierderea sodiului si, prin urmare, a apei, intrucat cofeina este un diuretic slab.

Normele alimentare recomandate fixeaza cantitatea limita de sodiu de 6g/zi pentru persoanele mature, din zonele cu clima normala. Daca organismul este suprasolicitat fizic in conditii de arsita (temperatura peste 37°C si umiditate inalta) si pe o perioada de timp indelungat, este posibil sa devina necesara cresterea dozei de sodiu cu cateva grame, dar mai mare nevoie veti avea de apa. Completarea pierderilor lichidului cu apa minerala, care contine sodiu insotit de potasiu si clor, va poate restabili rapid cantitatea de sodiu pierduta prin transpiratie.

Insuficienta de sodiu se manifesta prin pierderea poftei de mancare, a gustului, a greutatii, starea de greata si voma, spasmele stomacale, meteorismul, dificultatile de mentinere a echilibrului in timpul deplasarii, surmenarea, letargia, miastenia, ametelile, judecata confuza, halucinatiile, diminuarea memoriei, eruptiile pe piele, instabilitatea dispozitiei, infectiile frecvente si, de asemenea, convulsiile. Retinerea lichidului (edeme, hidropizie), hipertensiunea, irascibilitatea, agresivitatea, tremurul, senzatia de sete si tendinta de consum excesiv de lichide, mictiunile frecvente, insuficienta cardiaca, judecata confuza si pierderea poftei de mancare.