Deditelul mai este cunoscut si sub denumirea populara de floarea vintului, iarba vintului, oite albe, vinturele, adormitele. Deditelul creste prin finete, pirloage, terenuri virane, in general in locuri insorite si putin umblate. Pentru utilizare medicinala, se recolteaza planta intreaga, inclusiv rizomul.
Principalul preparat care se obtine este tinctura. Din deditel, in medicina traditionala se prepara un decoct, folosit pentru baie. Substantele active continute fac ca planta sa fie indicata in calmarea durerilor spastice, mai ales a durerilor uterine, precum si in alte afectiuni genitale, printre care si menstruatiile dureroase.
Planta poate fi utilizata in uz intern in reumatism articular, nevralgie sciatica, tahicardie, paralizie, calmarea spasmelor gastrointestinale, nevroze, migrene, tahicardie, dismenoree si chiar tuse spasmodica. in uz extern, deditelul e folosit pentru paralizie, psoriazis, pareze ale nervilor periferici, micoze cutanate, eczeme uscate. Tinctura de deditel are un gust extrem de intepator asupra limbii si foselor nazale.
Actioneaza rapid, absorbtia sa afectind aproape imediat sistemul nervos central. Doza recomandata, in forma lichida, este de citeva picaturi direct sub limba sau diluate in putina apa. Dozele mai mari nu vor fi mai eficiente, daca cele mici nu au avut efect. Planta este extrem de toxica, trebuie sa urmati sfatul medicului si doza recomandata.
Ingestia unor cantitati mari (peste 30 de picaturi) poate produce efecte puternice asupra sistemului nervos, cu aparitia unei senzatii de frig (rece), transpiratii reci, ameteli, in timp ce dozele mici nu prezinta niciun fel de efecte secundare. Potrivit fitoterapeutilor, prin uscare, planta isi pierde cea mai mare parte din otrava, dar, si din virtutile medicinale.
