Brancuta se numai numeste popular buberic, bubornic, buruiana de raul baietilor, frunza voinicului. In scop medicinal, se folosesc semintele sau planta cu inflorescenta, cu proprietati antiinflamatoare, diuretice, expectorante, tonice. Asa cum arata numele, aceasta planta era folosita in traditia populara in tratamentul bolii numita branca. Ceaiul din tulpinile florifere, indulcit cu miere, se lua pentru raguseala.
Decoctul se da copiilor mici contra crampelor stomacale si la epilepsie. Brancuta este cunoscuta drept una dintre cele mai utile plante utile in bolile specifice anotimpului rece. Are de asemenea un puternic efect antiinflamator, dar si efect diuretic. Se intrebuinteaza ca leac pentru afonie, bronsite, cistita, colici abdominale, erizipel, faringite, guturai, laringite, litiaza vezicii urinare, raguseli rebele, scorbut, tuse.
Pentru prepararea ceaiului, se pun doua lingurite de planta maruntita in 250 ml apa clocotita. Se acopera pentru 15 minute, apoi se strecoara. Se bea in cursul zilei cu inghitituri mici. Pentru raguseala, se pot aplica si comprese calde cu ceai dublu concentrat in zona gatului. In tratamentul cistitei, se fac spalaturi vaginale cu infuzie.
Ceaiul se bea, cate 2-3 cani pe zi in caz de dureri abdominale si se poate aplica si pe abdomen, dub forma de cataplasme calde cu ceai mai concentrat. Se mai poate folosi sub forma de praf, obtinut din planta uscata. Se ia un varf de cutit si se tine sub limba timp de 5 minute, dupa care se inghite.
Siropul, preparat din planta fiarta, este bun in raguseala si in disparitia vocii. Frunzele de brancuta pot fi folosite in salate.
