Imagini pentru control medic

Stim ca macar o data-n viata am jonglat cu adevarul la medic: pe de-o parte de rusine, de teama de a nu fi judecata, de a nu se uita stramb sau ca sa par mai responsabila si cu capul pe umeri. Asadar, teoria celebrului Dr. House (din serialul cu acelasi nume) se confirma: "toata lumea minte", spune el mereu, chiar si cand viata respectivului este pusa in pericol. Ti-ai mintit vreodata doctorul? Ele au facut si au patit-o! Afla la ce riscuri te expui!

E greu sa spui adevarul, dar dor mai tare repercursiunile din omiterea lui". Este mai usor sa le enumeri, dar par mai reale atunci cand au capatat contur in realitate in viata cuiva. Asadar, mi-a fost destul de greu, dar am gasit cateva persoane dispuse sa ne povesteasca ce au patit din cauza ocolirii adevarului la o vizita de rutina la medic, insa toate sub anonimat. De asemenea, am identificat din declaratiile de pe forumuri alte minciuni la care nici cu gandul nu gandeam.

"Am fost la control periodic la stomatolog - la fiecare 6 luni"
Cum spuneam mai sus, este una dintre cele mai des intalnite minciuni, provenita din rusinea de a recunoaste in fata medicului ca "atunci cand nu ma doare nimic nu vizitez doctorul". Am patit-o si eu si m-am ales cu o infectie de toata frumusetea la una dintre masele si o carie cat o groapa de santier, care nu se vedea, pentru ca aparuse pe sub masea. Dar putea fi mai rau de atat si poate implica costuri exagerat de mari. Si asa stomatologul este destul de scump, cu cat lasam problemele sa apara mai mult cu atat vom da faliment si greutatile pe care le vom intampina vor fi mai mari.

"Fumezi? Eu?? Noooo!"
Iuliana (23) este nenorocoasa care a mintit constient la medic ca nu fumeaza, ceea ce a atras ulterior un diagnostic adevarat greu de suportat: emfizem pulmonar - bronhopneumopatie cronica. "Nu stiu cata lume intelege acest diagnostic, insa putea fi evitat daca recunosteam ca fumam cu ceva timp in urma cand medicul m-a intrebat daca fumez si eu, atunci, de frica parintilor (si nu eram chiar mica aveam 19 ani, dar din respect pentru ei, nu le-am spus), am zis ca nu. Si uite asa ca m-am ales intr-o iarna cu o bronsita (acesta a fost primul diagnostic), care nu parea sa faca probleme, mai ales ca era si sezonul acestor afectiuni, astfel ca mi s-a dat un tratament, care in prima faza a functionat un pic, insa fara finalizare. Adica nu mi-a trecut niciodata, doar se ameliorasera simptomele. Dupa vreo 3 saptamani destul de chinuite am revenit la medic, care vazand ca nu se trateaza, mi-a facut radiografie la plamani si atunci s-a vazut emfizemul pulmonar, iar eu sufeream de atunci de bronhopneumopatie cronica. A fost ingrozitor, atunci m-a intrebat inca o data doctorul daca sigur nu fumez si mi-am dat seama de gravitatea situatiei si am recunoscut. Din pacate, raul era deja facut."

"Folosesti crema de zi/noapte si pentru ochi separata? Sigur ca da!"
Stiu cazul unei prietene care acum sufera de acnee severa, pentru ca nu a primit tratamentul potrivit, ci altul (medicamentos) in urma unei minciuni la medicul dermatolog. S-a prezentat in cabinet, iar medicul a intrebat-o de diverse creme si daca foloseste ce i se potriveste. Ei i-a fost rusine sa recunoasca ca nu a folosit toate cremele necesare (si pentru ochi, de zi si de noapte), asa cum este corect, ci ca doar una, pentru toata fata, oricand. Ba nu, i-a zis ca foloseste crema pentru ten gras (care i se potrivea - si era si terapeutica), dar si de zi si de noapte, mai putin de ochi. Deci, a recunoscut doar jumatate (caci mai folosea si pentru ten mixt. desi al ei era gras). Dermatologul s-a mirat ca nu au avut efectul scontat cremele si i-a recomandat un tratament medicamentos asociat cu o alta serie de creme speciale. Din pacate, medicamentele i-au dat organismul peste cap si au avut o "reactie inversa". I-a fost rusine sa se duca la acelasi dermatolog, asa ca a vizitat cabinetul altuia si acestuia i-a spus in cele din urma adevarul. Nici acum nu a scapat definitiv de problema ce odata era insignifianta. Si-a facut-o cu mana ei!

"Te protejezi atunci cand faci sex? Sigur ca da, intotdeauna, nu am cum sa am vreo BTS!"
Si uiti ca ai mai avut mici scapari cu partenerul de viata, chiar daca esti cu el de foarte mult timp si nu trebuie sa iti faci griji de BTS - in gandul tau e ideea: sunt cu el de atatia ani, e partener stabil, nu am de ce sa imi fac griji de vreo problema. Ceea ce mi s-a parut interesant este urmatoarea poveste de pe un forum international in care o femeie era foarte pornita impotriva medicului, care dupa ce o intrebase daca a facut sex neprotejat si ea ii raspunsese ca nu a fost nevoie, pentru ca are acelasi partener de 7 ani, i-a spus ca "de regula asa afla majoritatea femeilor ca sunt inselate de sot". Adevarul este ca nu trebuie luata ca o jignire, ci ca o realitate; medicul are dreptate: macar sa spui ca te protejezi de sarcina, dar nu printr-o metoda care sa te protejeze impotriva BTS,  iar medicul sa-ti faca un consult si, eventual un test preventiv. Minciunile si reactiile vehemente nu te ajuta!"Credeti ca puteti fi gravida? V-ati protejat? Aaaa, nu sunt insarcinata sigur, caci avem grija"

"Ti-ai facut testul Babes Papanicolau anul acesta? Sigur ca da!"
Ca sa ne pastram intr-o "paradigma" ginecologica, de fapt aici se minte foarte mult. Dupa atata promovare a acestui test si evidentiere a consecintelor nocive, sa vii tu, o femeie inteligenta, matura, serioasa si sa zici "nu l-am mai facut de vreo 2 ani, nu prea da bine, nu-i asa? Si uite asa medicul ginecolog sare peste recomandarea lui! Asa s-au gandit si alte femei! Musteste internetul de astfel de povesti care din astfel de omisiuni raman socate la un diagnostic de cancer de col uterin. Mai interesanta este o alta poveste, a unei femei ascunse sub pseudonimul Betty, care povesteste ca motivele pentru care a mintit sunt dintre cele mai banale si distrugatoare: "mi-a  fost frica de rezultat, am vazut atata promovare si o incidenta atat de mare a femeilor care fac acest tip de cancer, incat ma gandeam mereu ca daca nu il fac, nu aflu nimic rau - stupid, de altfel, din pacate reactionez acum, cam tarziu, dupa ce neglijenta mea, m-a condus spre ceea ce mi-era frica. Inca o data se adevereste ca de ce ti-e cel mai frica nu scapi. Acum sunt sub tratament, iar vizitele la medic sunt nenumarate si ma deprima de fiecare data. Nu faceti ca mine! Lasati teama la o parte si infruntati adevarul!"

"Ai respectat intocmai indicatiile mele privind dieta? Sigur ca da!"
Cel mai des, spun specialistii, se minte in acest context nutritional: fiecare femeie se da cea mai rotunda cand vine vorba de alimentatie sanatoasa: "eu beau numai apa plata cu lamaie", "eu mananc numai salate" fara a-si aminti de pizza de aseara sau de hamburgerul de alaltaieri. Insa cel mai rau este cand mint atunci cand sunt deja implicate intr-un parcurs nutritional specific. Si aici stau baza declaratiile medicilor care spun ca intotdeauna sunt confuzi in ceea ce priveste evolutia corecta a unei diete, pentru ca femeile triseaza si nu recunosc, iar cand intr-un final sunt prinse (pentru ca testele nu mint), deja trebuie dat totul peste cap si schimbat. Le este jena sa recunoasca ca au cazut prada tentatiilor. Dar nu inteleg ca daca recunosc imediat acest lucru, dieta poate fi adaptata apoi in functie de "iesirile" ei, fara sa existe repercursiuni grave sau transformari mari in alimentatie, chinuitoare.

"Ai trisat in dieta? Da, foarte mult!"
Sigur ca acum o sa spuneti ca nu este o minciuna aceasta afirmatie. Din pacate, nu credeam ca exista, dar am descoperit un testimonial extrem de interesant legat de acest lucru: o femeie, care din dorinta de a slabi cat mai mult, s-a auto-supus unor regimuri drastice, oferite chiar de nutritionist, fara ca acesta sa stie. Iata cum! Olivia: "ar trebui sa ma prezint 'numele meu este Olivia si sunt anorexica', pentru ca este un merit sa pot recunoaste acum asa ceva. Ideea este ca am conceput un plan miselesc, care s-a dovedit a fi de auto-distrugere in final. Eram grasa, si nu mi se parea, adica in sensul in care chiar aveam probleme de greutate pentru inaltimea mea, insa nu am stiut sa ma opresc atunci cand am inceput sa slabesc si am implicat si un doctor in planul meu (fara ca el sa stie). Am avut succes cu dieta recomandata, dar la un moment dat am inceput sa il mint ca am trisat (cand incepusem sa nu mai slabesc prea mult, chiar deloc saptamani intregi) si ca am nevoie de o dieta mai drastica. El a incercat sa ma ajute chiar daca a fost foarte mirat, insa dupa ce mi-a recomandat o dieta hipocalorica, eu am tinut-o si apoi am incetat sa ma mai duc la el, pentru a nu-si da seama ca exagerez. Devenisem aproape subnutrita si nu dieta era de vina, dar eu am exagerat-o, daca scria 200 g branza vaci, eu mancam 100 g, adica injumatateam portiile si dupa ce ca si-asa era hipocalorica, va imaginati cat mancam. Si de atunci, dezastrul! Pentru ca mi se parea ca slabeam prea incet, fara spor si ma visam mult mai slaba. Daca ii povesteam de la inceput ceea ce fac, poate ma ajuta sa nu cad in prapastia anorexiei, insa am incercat sa par tare pe pozitii, iar raspunsurile mele sa fie cat mai corecte cu putinta, fara sa dau de banuit, pana intr-un final cand nu m-am mai putut controla si pur si simplu nu m-am mai dus la el. Aveam nevoie de el pentru a-mi asigura cele mai bune indicatii de slabit, dar apoi am luat-o razna."

"Luati medicamente precum somnifere, antidepresive, de ordin psihiatric? Nu!"
Pentru ca este o rusine sa recunosti ca vizitezi psihologul, ca esti sub tratament, ca esti dependenta de somnifere - nu recunosti nici fata de familie, daramite de medic. Din frica de a nu fi judecata (chiar daca si tacit). majoritatea medicilor se plang de faptul ca femeile nu recunosc ca iau medicamente sau nu-si amintesc de medicamente au luat in ultima perioada si de aici apar probleme: precum socuri anafilactice, combinatii de substante care pot fi mortale, etc. Femeile nu-si dau seama de pericolul ce le paste atunci cand "omit" sa spuna pastilele pe care le iau.