Implantul care ar putea trata diabetul

Posted by Alin Marinescu on Sunday, October 1, 2017 Under: Stiri din Sanatate
Imagini pentru diabet

Ar putea trata oare diabetul un implant care ar lua locul pancreasului bolnav, in abdomenul pacientului? Proiectul duce cu gandul la omul bionic, dar face deja obiectul unor cercetari avansate intreprinse de trei echipe la nivel mondial. Una dintre ele isi desfasoara activitatea in Franta, scrie Ouest-France.

Cand pancreasul nu functioneaza, pacientul trebuie sa-si injecteze de mai multe ori pe zi insulina pe care acest organ nu o produce sau trebuie sa se supuna unor tratamente dificile, cum ar fi grefa de la un donator. 

Insulina este indispensabila reglarii procentajului de zahar (glucoza) din corpul uman. Miza unui implant este considerabila, daca luam in calcul faptul ca 25 de milioane de persoane din lume sufera de diabet de tip 1, potrivit datelor OMS. La acestea se adauga ale milioane de oameni care sufera de diabet de tip 2, dar in cazul lor exista tratamente cu medicamente pe cale orala. 

Implantul pancreatic este un dispozitiv medical care ar trebui plasat in interiorul abdomenului. I se mai spune pancreas „bio-artificial”. Artificial, pentru ca este confectionat dintr-un material polimer sintetic. Bio, pentru ca suplineste o functie biologica, cea a pancreasului.  Aceasta solutie este mai ambitioasa decat cea a unui simplu pancreas artificial extern, cum e Diabeloop, care trebuie fixat pe brat sau pe burta. Pancreasul bio-artificial i-ar oferi pacientului o viata foarte aproape de normalitate. 

In prezent, in lume sunt dezvoltate trei pancreasuri bio-artificiale: unul in Statele Unite, un altul in Israel, iar al treilea in Franta. In Franta, brevetat de un start-up din Alsacia, Defymed, dispozitivul numit Mailpan este testat la Institutul Jean Lamour (IJL) din Nancy din punct de vedere al proprietatilor mecanice. La acest proiect lucreaza in parteneriat mai multi profesori si ingineri. 

Pancreasul bio-artificial se prezinta sub forma unui mic buzunar de forma rotunda, nu mai mare decat un CD. Deja testat pe cobai, dispozitivul va putea fi implantat unor pacienti voluntari odata ce va fi obtinuta autorizatia pentru testele clinice. 

Va elibera insulina in mod autonom, ca raspuns la un nivel ridicat de glucoza in sange. Un asemenea sistem l-a scuti pe bolnav de sarcina de a-si monitoriza glicemia si de a se intepa pentru aceasta de mai multe ori pe zi. 

Implantul consta intr-un disc de polimer ultrafin. Este alcatuit din doua membrane circulare din termoplastic, unite intre ele si care formeaza un buzunar ermetic. In aceste membrane ar fi incapsulate celule pancreatice care secreta insulina, celule cultivate in laborator, de origine umana sau animala. Membranele sunt semi-permeabile si ar permite insulinei sa iasa din implant.  Pe de alta parte, ele ar permite ca din exterior spre interior sa treaca doar oxigenul si nutrientii indispensabili supravietuirii celulelor pancreatice, dar si glucoza care circula in sange. Astfel, celulele pancreatice isi vor adapta cantitatea de insulina pe care trebuie sa o produca in functie de nivelul glicemiei pacientului. 

In schimb, membranele nu ar permite trecerea celulelor din sistemul imunitar al receptorului, ceea ce este de natura sa impiedice o reactie de respingere a aparatului de catre organism.

Pentru ca aceasta semi-permeabilitate sa fie posibila, membranele sunt dotate cu pori a caror marime este suficienta pentru a permite intrarea celulelor pe care trebuie sa le lase sa treaca, dar ar fi prea mici pentru cele in cazul carora se doreste blocarea. 

Pancreasul bio-artificial trebuie sa indeplineasca trei functii. Mai intai, sa protejeze celulele pancreatice transplantate de atacurile sistemului imunitar al pacientului. Apoi, sa protejeze pacientul de celulele transplantate, pentru ca prea multa insulina in corpul pacientului i-ar putea fi fatala. In fine, implantul trebuie sa maximizeze functia celulelor transplantate, adica trebuie sa le faca sa produca insulina exact in cantitatea necesara si la momentul oportun. 

In ceea ce priveste materialul din care sunt confectionate membranele, termoplasticul s-a impus pentru ca e simplu de confectionat la scara industriala, este bio-compatibil si are proprietati mecanice adecvate pentru aceasta aplicatie.

Teste de rezistenta la soc in timpul unei caderi, al unui accident sau al unei lupte

Pentru a putea implanta cat de curand acest dispozitiv medical la om, cercetatorii trebuie sa se asigure ca membranele vor rezista patru pana la sase ani la imbatranire in corpul uman. Orice deteriorare reprezinta un risc pentru viata pacientului. Tocmai de aceea, cercetatorii de la Nancy studiaza de trei ani reactiile dispozitivului. Preocuparea lor este sa vada evolutia materialului polimer in timp.

Pe de alta parte, este verificata rezistenta lui la miscarile cotidiene ale purtatorului implantului. Trebuie sa poata rezista la socuri mai mult sau mai putin violente, socuri pe care pacientul le-ar putea suferi la nivelul abdomenului, de exemplu in timpul unei caderi sau al unei lupte. In orice caz, trebuie cunoscute modificarile care ar putea interveni la acest material in toate conditiile imaginabile de utilizare. Prin urmare, trebuie testate tractiunea, flexibilitatea, ruperea, imbatranirea in apa si in mediul fiziologic (lichidul prezent in peretele peritoneal unde va fi plasat implantul), riscurile in cazul cresterii temperaturii (pacientul are febra). Daca membranele se vor fisura sau intari, exista un risc pentru celulele pe care le protejeaza, deci si in ceea ce priveste eliberarea de insulina. Prea multa insulina ar putea fi fatala pentru pacient. 

Cu toate acestea, acest implant reprezinta un licar de speranta pentru pacientii diabetici. Raman de evaluat numeroase riscuri, e adevarat, si urmeaza etapa destul de lunga a testelor clinice, iar rezultatul e incert. De pilda, chiar daca problematica e diferita, crearea unei inimi artificiale de catre o alta societate franceza, Carmat, a aratat ca inlocuirea unui organ natural cu unul identic, dar artificial nu e chiar asa de simpla.  Testele clinice cu inima artificiala, incepute in 2013, sunt suspendate in prezent, ca urmare a decesului unui al cincilea pacient, la sfarsitul anului trecut.

Copierea naturii este cu siguranta o treaba complicata, dar si una dintre formidabilele provocari ale timpurilor noastre. 

sursa: digi24.ro

In : Stiri din Sanatate 


Tags: implantul care ar putea trata diabetul