Persoanele dislexice invata greu sa citeasca sau sa scrie si nu pronunta corect cuvintele. Bolnavii au insa o inteligenta peste medie, iar daca sunt depistati din timp au sanse sa se recupereze. Dislexicii asimileaza rapid orice alte cunostinte in afara de citit. Desi nu exista cauze concrete, copiii cu istoric familial sau cei care au suferit leziuni neurologice au un risc mai mare sa dezvolte afectiunea. Dislexia poate fi depasita prin psihoterapie, dar nu eliminata.
Simptomele predispozitiei spre dislexie pot fi observate inca din perioada prescolara. "Daca copilul vorbeste mai tarziu in comparatie cu ceilalti, pronunta cu dificultate unele cuvinte alaturate, retine mai greu enumerarile, confunda cuvinte sau inverseaza litere si citeste intr-un ritm mai lent, parintii trebuie sa apeleze la un psiholog/pedagog care va indica mijloace educationale de a creste capacitatea copilului de citi si a scrie", este sfatul Cameliei Karen Roshner, psihoterapeut la Cabinetul Mentarex Consult, din Bucuresti.
Cauza dislexiei nu este clara, desi pare sa fie o afectiune genetica mostenita, avand in vedere ca se gaseste la mai multi membri ai aceleiasi familii. Unele studii au aratat ca dislexicii au anomalii functionale (in functionarea) zonelor cerebrale ce se ocupa de citit si de limbaj.
Daca copilul are dificultati mari de scris si citit si de pronuntie, se poate cere o evaluare pentru dislexie. Se poate discuta si cu un pediatru, profesor sau consilier de la scoala daca parintele crede ca capacitatile de scriere sau de citire nu avanseaza sau daca parintele crede ca copilul pare motivat dar are rezultate sub capacitatile sale. Daca parintele are dislexie si este ingrijorat ca si copilul ar putea sa aibe semne de dislexie, se poate discuta cu un specialist sau cu personalul scolii deoarece copilul are mari sanse sa faca aceasta boala.
