De ce unele persoane sunt mai predispuse la dependenta
Posted by Alin Marinescu on Wednesday, September 26, 2018 Under: Stiri din Sanatate
Dependenta pare legata de cantitatea de substanta absorbita in organismul consumatorului sau de durata expunerii la aceasta. Si este adevarat: daca numai 2% dintre cei care consuma maximum 5 tigari pe zi fumeaza atunci cand se trezesc (unul dintre criteriile dependentei), aceasta cifra atinge 40% la fumatorii de peste 20 de tigari. Dar, arata numeroase studii, jumatate dintre cei care fumeaza in mod regulat nu devin dependenti. In cazul altor droguri, prevalenta dependentei este si mai scazuta, de ordinul a 15%. De altfel, nu lipsesc nici exemplele de consumatori care s-au lasat de la o zi la alta, in timp ce altii nu reusesc sa se lase decat pentru perioade foarte scurte de timp.
Faptul ca, fara doar si poate, in fata dependentei nu suntem toti egali ridica insa un numar mare de intrebari. Unde trebuie cautate cauzele vulnerabilitatii individuale? In dezvoltarea psihica sau biologica a fiecaruia? Iar in cazul in care intervin predispozitiile genetice, in ce circumstante se exprima aceste aptitudini? Intrebari la care oamenii de stiinta incearca sa gaseasca raspunsuri atat prin intermediul studiilor clinice si epidemiologice, cat si al experimentelor; si cum oamenii nu pot fi drogati pentru ca stiinta sa afle ce-i deosebeste pe unii de altii, solutia o reprezinta studiile pe animale.
Este vorba mai ales de cele pe maimute si soareci, avand in vedere ca, in laborator, aceste vietuitoare dobandesc comportamente de dependenta destul de asemanatoare celor dezvoltate de om. In ceea ce ne priveste, cercetatorii au reusit sa stabileasca de-acum fara tagada, prin observatii clinice si studii fondate pe interviuri, ca expunerea precoce la un drog intareste vulnerabilitatea la dependenta fata de el si chiar fata de altele. Este cazul alcoolului, in principal.
In 2002, in Franta, un grup de cercetare asupra dependentei de alcool si a farmacodependentelor a aratat ca la soareci alcoolizarea fetala modifica sensibilitatea la efectele anumitor droguri, fapt ce demonstreaza ca expunerea precoce la etanol reprezinta un factor de risc important. La fel se intampla si in cazul nicotinei: la soareci si la macacii rhesus, expunerea prenatala altereaza durabil in creier sistemul de neurotransmisie, care utilizeaza serotonina marind numarul de receptori dedicati acestui neuromediator. Potrivit echipei lui Theodore Slotkin, de la Duke University Medical Center (Marea Britanie), acest fenomen face animalele respective mai vulnerabile la dependenta de nicotina pe parcursul perioadei care la ele corespunde adolescentei.
Daca adolescenta pare cruciala pentru faza de dezvoltare in care se gaseste creierul, deosebit de sensibil la efectele evenimentelor, studii pe animale, realizate la Bordeaux de echipa lui Michel Le Moal, au demonstrat ca evenimentele stresante care le-au afectat pe mame pe parcursul gestatiei si chiar la inceputul vietii provoaca la fetus sau la nou-nascut anomalii in dezvoltarea hipocampului (o regiune cerebrala implicata in memorie) si tulburari ale axului corticotrop (reactie la stres) si ale sistemelor de neurotransmisie. Toate perturbarile par a favoriza tendinta de dezvoltare a unei dependente.
In mod evident, la animale nu pot fi studiate eventualele efecte asupra comportamentului ale unor situatii de stres precum, de exemplu, efectul cauzat de un doliu sau de pierderea slujbei; in schimb, in opinia lui Laurence Lanfumey-Mongredien, de la Institutul Inserm din Paris, ele permit analizarea precisa, prin izolarea factorilor, a interactiunilor dintre mediu si gene. Asta pentru ca oamenii de stiinta considera ca diferentele interindividuale in ceea ce priveste vulnerabilitatea la droguri sau la dependenta au radacini biologice si se bazeaza probabil pe variatiile naturale ale genelor la populatii, adica pe asa-numitii factori de predispozitie.
Toate substantele capabile sa creeze dependenta provoaca, in faza initiala a consumului cel putin, o descarcare de dopamina in nucleul accumbens, o zona din sistemul limbic si din cortexul prefrontal, incepand de la o arie considerata drept placa turnanta a dependentei: zona tegumentalventrala. Activate de droguri, zonele care apartin circuitului recompensator antreneaza o senzatie de satisfactie fizica si psihica deosebit de intensa, pe care drogatul va incerca sa o recreeze, de unde si dependenta.
In amonte si in interactiune cu circuitul dopaminei, intra in joc alte sisteme de reglare, printre care cel al echilibrului intre alti doi neurotransmitatori, noradrenalina si serotonina. Toate drogurile, cu exceptia nicotinei, perturba acest echilibru chiar multe luni dupa ultima priza, mergand pana la a decupla aceste doua sisteme, asadar zamislind ceea ce specialistii numesc hiperactivitate noradrenergica, tradusa printr-o senzatie de disconfort si de suferinta psihica.
Pare ca, pentru toxicomani, singura posibilitate de a suporta aceasta suferinta este intoarcerea la drog, explica Jean Pol Tassin, neurobiolog la Collège de France. El precizeaza ca alcoolul, in mod deosebit, este un extraordinar perturbator al celor doua sisteme, fapt ce ar putea explica dependenta puternica pe care o induce. Dar, daca o noua doza de drog face mai suportabila hiperactivitatea noradrenergica, tot ea intretine si dezechilibrul dintre neurotransmitatori. Ca atare, diferentele de sensibilitate dintre o persoana si alta ar putea depinde de variatiile „soliditatii“ echilibrelor intre sistemele noradrenanlinei si serotoninei. Iar aici gasim interactiunile mediugene. Pentru ca, daca este posibil ca un teren genetic sa fragilizeze acest cuplaj, soliditatea celui din urma depinde in mare masura si de istoria individuala.
In : Stiri din Sanatate
Tags: de ce unele persoane sunt mai predispuse la dependenta
