De ce primavara este momentul potrivit pentru Rinoplastie?

Posted by Alin Marinescu on Monday, April 2, 2018 Under: Stiri din Sanatate

Operatia de rinoplastie este o procedura complexa si poate avea ca scop atat corectarea unor malformatii congenitale ale nasului, a unor deformari cauzate de traumatisme survenite pe parcursul vietii cat si inlaturarea unor obstructii nazale (in cazul corectarii deviatiei de sept, de exemplu). De ce primavara este momentul potrivit pentru Rinoplastie? Pentru ca manifestarile climatice sunt resimtite cu usurinta de corpul uman iar, primavara este, in majoritatea cazurilor, cel mai indicat sezon pentru procedurile invazive, din motive obiective precum perioada de recuperare postoperatorie.

…de la chirurgia reconstructiva la chirurgia estetica a nasului

Practicata in India din cele mai vechi timpuri, fiind una din cele mai vechi preocupari ale chirurgiei plastice, chirurgia reconstructiva a nasului va fi intotdeauna o problema de mare actualitate. Nasul reprezinta segmentul central al fetei, care stabileste echilibrul intre toate celelalte elemente faciale. Desi am fi tentati sa credem ca ochii sau buzele sunt primele detalii care ne atrag atentia cand privim chipul unui om, nasul este totusi cel care fie constient, fie inconstient, este primul element facial care se remarca, datorita pozitiei sale centrale precum si pozitionarii sale mai anterioare decat oricare alta structura a fetei. Poate si din aceasta cauza aspectul nasului este cel mai studiat detaliu facial de catre fiecare dintre noi, deficientele sale estetice fiind cel mai adesea descoperite si reclamate de catre pacientii care se adreseaza chirurgiei plastice. De cele mai multe ori aspectul inestetic al nasului este de fapt o tulburare de formare a acestuia – fie este vorba despre un exces de angulare intre zona osoasa si cea cartilaginoasa a dorsumului nazal, formand asa-numita „cocoasa” sau hamp, fie este vorba despre tulburari de formare a lobulului nazal. Acesta poate avea narinele prea departate la baza sau la varf, printr-o intarziere de coalescenta, fie poate prezenta o subluxatie inferioara fata de septul nazal, printr-un defect de formare a ligamentelor de legatura intre diversele structuri ale nasului. Uneori anomaliile dorsumului nazal si a varfului nasului pot fi insotite de o pozitionare incorecta a septumului nazal, formand ceea ce este cunoscut sub numele de deviatie de sept, insotita sau nu de hipertrofia cornetelor nazale (rinita hipertrofica). Exista situatii cand aspectul inestetic al nasului este consecinta unor traumatisme vindecate / tratate deficitar.

Un lucru foarte important de mentionat in chirurgia nasului este acela ca aspectul nasului nu se evalueaza niciodata de sine statator, ci el trebuie analizat impreuna cu celelalte elemente ale fetei. Nu de putine ori vom constata ca nu piramida nazala are un format defectuos, ci este vorba fie de o mandibula prea mica, fie de o tulburare de formare a obrajilor (hipoplazie paranasomalara). Corectarea acestora va permite armonizarea aspectului fetei ca un intreg, eventual cu minime corectii ale piramidei nazale.

In principal, chirurgia nasului (cunoscuta generic sub denumirea de rinoplastie) poate realiza modificarea marimii nasului in corelatie cu armonia faciala prin corectarea latimii nasului sau a narinelor, a hampului dorsumului nazal. Se poate ameliora aspectul varfului nasului cand acesta are un aspect globulos, luxat inferior, cu aripile nazale prea departate, sau prea largi, rotate anormal sau asimetrice etc.

Procedura se realizeaza in general in conditii de anestezie generala, la care se adauga injectarea locala a unor substante anestezice si vasoconstrictoare care sa limiteze sangerarea intra si postoperatorie, precum si confortul pacientului postoperator.

Operatia presupune realizarea unor incizii (taieturi) in interiorul narinelor, prelungite in unele situatii (discutate in prealabil cu pacientul) si la baza columelei. Chirurgia moderna a nasului presupune evidentierea fiecarei structuri in parte din arhitectura piramidei nazale, atat structuri cartilaginoase cat si osoase. Fiecare dintre cartilajele alare, cartilajele laterale superioare, sept cartilaginos, oase proprii ale nasului, sept osos se evidentiaza separat, pentru a putea aprecia cu rigurozitate viciile de dimensiune si pozitionare ale fiecareia in parte. Aceasta este cunoscuta in chirurgia moderna a nasului drept rinoplastia pe componente. Dupa expunerea elementelor anatomice vizate se realizeaza redimensionarea si/sau repozitionarea acestora. Cartilajele laterale superioare se vor sutura ferm pe linia mediana dupa corectarea viciului de unire cu oasele proprii ale nasului (corectarea hampului dorsal prin rezectie directa). Oasele proprii ale nasului se vor fixa in pozitia dorita dupa osteotomie (taierea osului nazal lateral la nivelul unirii acestuia cu maxilarul, pentru a putea fi mobilizat). Corectia viciilor de pozitionare ale septului reprezinta un timp operator absolut obligatoriu, permitand simetrizarea foselor nazale). Cartilajele alare se dimensioneaza si se sutureaza in pozitia dorita, pentru a conferi varfului nasului (lobulului nazal) forma si dimensiunea cea mai potrivita in functie de dorinta pacientului si raportul cu celelalte structuri ale fetei. Ulterior se sutureaza plagile, se realizeaza contentia interna si externa a nasului (intern prin introducerea unor mese, iar extern prin aplicarea unei atele gipsate sau de rasina).

Urmeaza o perioada de recuperare care practic se intinde pe un an de zile. Dupa primele 12 ore se produce un edem (umflare) al nasului si al segmentului central al fetei. Mesele din interiorul nasului se vor scoate dupa 3 zile, iar atela externa se va purta timp de 7 zile. Echimozele (vanataile) care insotesc cel mai frecvent rinoplastia dispar dupa 14-17 zile, maxim 21 de zile. Nasul si centrul fetei se dezumfla progresiv, mai accelerat in prima luna, si gradual pana la doua luni de la interventie. Se considera ca aspectul final al reconstructiei nasului poate fi apreciat la un an de la interventie. Activitatile zilnice normale se pot relua dupa 5-7 zile, activitatile fizice dupa 14 zile.

Riscurile procedurii sunt: riscuri legate de tipul de anestezie, formarea de hematoame, infectii, tulburari de sensibilitate la nivelul pielii, neregularitati, tulburari de pigmentare, sensibilitate crescuta a pielii, diminuarea mirosului, perforatii ale septului nazal, persistenta edemului la nivelul nasului, formare de cicatrici inestetice. Toate acestea pot fi prevenite atat printr-o tehnica chirurgicala corecta, cat si prin respectarea stricta a recomandarilor facute de medicul plastician si de catre medicul anestezist.

Desi rezultatele interventiei sunt in general definitive, totusi, cu trecerea anilor cartilajele nazale cunosc un proces continuu de remodelare.