In fiecare zi, multe persoane se expun riscului de a-si perfora timpanul atunci cand se curata in urechi cu betele cu vata. Dar aceasta activitate este totusi responsabila pentru doar 40% dintre cazurile de ruptura de timpan, conform unei echipe de cercetatori israelieni.
Timpanul este acea membrana din ureche care vibreaza precum o toba, permitandu-ne sa auzim. De asemenea, timpanul este o bariera intre urechea externa si cea medie. Astfel, atunci cand este rupta sau chiar fisurata, rana provoaca durere, pierdere a auzului si infectii, permitand bacteriilor sa ajunga mai adanc in ureche, scrie descopera.ro, care citeaza Live Science.
in noul studiu, cercetatorii au analizat o data de baze din perioada 2012 - 2016, care cuprindea cazurile de ruptura a timpanelor a 80 de pacienti, dintre care 20 erau copii. „Sper ca studiul nostru sa incurajeze mai multi doctori sa recomande pacientilor sa evite utilizarea betelor pentru curatarea urechilor”, a precizat Dr. Doron Sagiv, medic la Centrul Medical seba de la Universitatea Tel Aviv.
Dr. Sagiv a fost surprins de cate cazuri sunt provocate de betele cu vata, dintre care 5% au avut nevoie de interventie chirurgicala. „Din pacate, parintii fac asta copiilor cu obiceiurile lor prea zeloase”, a precizat Dr. Erich Voigt, de la Universitatea New York, care nu a participat la studiu.
Totusi, majoritatea cazurilor (56%) consta in altfel de trauma, anume diferenta de presiune dintre exterior si interior. Aceasta poate aparea atunci cand cineva este lovit peste ureche. Cand acest lucru se intampla, o cantitate mare de aer sau de apa este comprimata in spatiul din ureche.
Se poate si invers, atunci cand presiunea spatiului din ureche scade rapid. Un exemplu in acest sens este un sarut puternic pe ureche. De asemenea, s-a constatat ca restul de 4% din cazuri sunt provocate accidental de medici. Voigt se astepta ca unele cazuri sa fie provocate de schimbarile de presiune din timpul zborului cu avionul, ceva ce el intalneste in cabinetul lui, dar care nu au fost mentionate in studiu, probabil din cauza faptului ca cercetatorii au dorit sa se concentreze doar pe rani provocate de traume fizice.
