Patologia sanului este foarte variata. Afectiunile necanceroase, la limita sau cu potential cancerigen, precum si cancerul, nu beneficiaza de teste neinvazive ieftine (cum ar fi un test urinar sau de sange) pentru a putea exprima riscul sau diagnosticul de afectiune. Ca atare, a fost descris prin consens al expertilor (SUA) un plan in 3 pasi pentru detectia cat mai precoce a nodulilor si evaluarea acestora (doar o mica proportie sunt cancerosi dar, gravitatea acestei situatii justifica pe deplin eforturile consumate cu restul cazurilor).

Pasul 1: Auto-examinarea sanilor. Femeile ar trebui sa inceapa acest pas in jurul varstei de 20 ani si sa faca asta toata viata. Se recomanda efectuarea lunara cam in aceeasi perioada (de exemplu, ziua 3-5 de la ciclul menstrual). Astfel vor cunoaste exact conformatia proprie si vor putea observa mult mai usor usor modificari cum ar fi: dezvoltarea/evolutia unui nodul; secretie mamelonara (alta decat lactatia); marirea, umflarea, intarirea sanilor; modificari ale pielii (roseata, iritatie, ingrosare); anomalii ale mamelonului (durere, roseata, descuamare, rasfrangere inauntru). Daca se detecteaza oricare din acestea, trebuie trecut la pasul 2 cat de repede se poate.

Pasul 2: Examinarea clinica, de catre un medic specialist.

Pasul 3: Mamografia diagnostica vs. ecografie san, la indicatia medicului.

Se considera ca prin aplicarea riguroasa a celor trei pasi descrisi mai sus se reuseste detectia si tratamentul eficace in 90-95% din cazuri. Putem afirma ca “normalitatea” sanilor poate fi deturnata oricand (cel mai frecvent de fibroadenom), esentiala fiind detectarea in timp util pentru ca terapia sa fie incununata de succes.