Suntem foarte obisnuiti cu ideea ca nu putem lua boli de la animalele de casa. Iata ca patologia grupata sub denumirea de "Chist hidatic" vine ca un contraargument. In urmatoarele randuri va vom explica o serie de notiuni despre chistul hidatic urmand ca apoi sa finalizam cu cateva sfaturi de prevenire a preluarii unei boli de la animalele de casa. 

Poti lua boli de la animalul de casa?
Primele scrieri despre chistul hidatic dateaza inca de pe vremea lui Hipocrate. Originea parazitara a fost stabilita in anul 1781 de catre Pallas, chistul hidatic fiind provocat de un parazit numit Echinococus Granulosus. Boala data de acest parazit, chistul hidatic (cel mai frecvent cu localizare hepatica) este o boala a lumii a treia, frecventa in tari precum Iran, Irak, India, dar si Grecia, Tunisia, Algeria si... Romania. Se intalneste mai des in mediul rural, la crescatorii de vite, pastori si macelari. 

Sursa principala de infestare este cainele, care se contamineaza la randul sau de la unele ierbivore. De la caine este usor transmisa la om daca nu se respecta regulile de igiena (motiv pentru care este numita si "boala mainilor murdare"). Omul poate contacta boala si in cazul in care consuma alimente si zarzavaturi nespalate. Iata ce se intampla: Cainele ( dar si lupul si vulpea) are in intestinul sau forma adulta a acestui parazit. Parazitul elimina in scaunul cainelui oua, care apoi pot fi accidental ingerate de om. In tubul digestiv al omului ouale se matureaza si ajung in circulatia sangvina, spre ficat si uneori, mai rar, in plamani. In ficatul uman embrionii parazitari dau nastere unei formatiuni rotunde cu continut lichidian, care se numeste vezicula hidatica. 

Simptome: 
Vezicula astfel formata la nivelul ficatului poate urma doua cai. Prima posibilitate este ca acest chist sa evolueze mult timp fara nicio manifestare clinica. In aceasta situatie boala este frecvent descoperita intamplator, cu ocazia unui examen ecografic ori radiologic. Uneori poate aparea o durere resimtita la nivelul ficatului. Cea de-a doua varianta este ca respectivul chist sa se complice. Simptomatologica aparuta in acest caz este data de eventuala complicatie. Spre exemplu, daca acest chist incomodeaza stomacul, atunci simptomele vor fi data de iritarea acestuia: dureri abdominale, greata, varsaturi. Diagnostic: Diagnosticul se pune atat pe datele clinice, cat si pe analizele sangvine (poate aparea eozinofilie in 25-50% din cazuri) si imagistice (ecografie, CT). 

Tratament: 
Cu exceptia chisturilor hidatice foarte vechi si calcificate, toate cazurile se opereaza in special pentru evitarea complicatiilor. Ulterior se efectueaza si un tratament cu substante paraziticidice. 

Cateva notiuni de preventie: 
Nu orice posesor de animal poate lua parazitul si nu orice caine are respectivul parazit. Odata ingrijit si deparazitat cainele nu reprezinta un pericol. Este bine insa de retinut ca un caine nu este om, ca si atunci cand il iubesti ca pe propriul copil, nu trebuie sa il tratezi intocmai! 

Un caine nu are ce cauta in pat, ori la masa. Nu trebuie spalat in cada in care te speli tu. Daca nu ai alta posibilitate, atunci macar incearca sa dezinfectezi foarte bine cada! Intotdeauna spala-te pe maini dupa ce mangai cainele! Poarta manusi cand ii cureti lada cu nisip ori cosul in care doarme! Nu lasa cainii sa bea apa din balti, ori din toaleta, si nu ii lasa sa manance de pe strada orice. Si daca tot a venit vorba de mancare... poate ca va suna ciudat (insa nu putin sunt cazurile intalnite)... nu manca din aceeasi farfurie cu cainele tau! Nu lua animale salbatice in grija ta. Chiar daca par inofensive nu poti sti ce fel de boli au!