Stiri din Sanatate

Ocupând o poziţie centrală în arhitectura facială, buzele joacă un rol estetic covârşitor în armonizarea trăsăturilor feţei. Considerate dintotdeauna un simbol de senzualitate, augmentarea buzelor a devenit o procedură tot mai solicitată...

Deşi fiecare dintre noi este conştient de forma şi mărimea buzelor sale, totuşi acestea trebuie apreciate în raport cu celelalte elemente anatomice ale feţei. Există în acest sens o multitudine de modalităţi şi reguli care sunt folosite de către chirurgii plasticieni în procedurile de reconstrucţie / remodelare a buzelor. De exemplu, este bine cunoscută regula lui 5, prin care faţa se împarte în 5 coloane egale între ele în lăţime şi cu distanţa dintre unghiul intern şi extern al ochilor. Această distanţă trebuie să fie egală cu lăţimea buzelor în repaus. O altă regulă, care se referă la raportul dintre buze, ne arată că buza de sus trebuie să fie în medie 0,8 din buza de jos şi situată un pic anterior faţă de acesta din urmă. De asemenea, buza de sus în totalitate (roşul buzei şi albul buzei) trebuie să fie 0,5 din buza de jos (măsurată similar). Acestea sunt doar câteva dintre regulile care se folosesc în chirurgia reconstructivă a buzelor şi implicit în procedeele de mărire de buze. Bine înţeles, un rol major în definirea formei şi volumului îl are percepţia proprie, a pacientei, în ceea ce priveşte forma ideală pentru buzele sale, chirurgului plastician revenindu-i menirea de a aduce cât mai aproape de ideal acest deziderat.
Deşi în principiu este o procedură simplă, augmentarea de buze necesită o perfectă comunicare între pacient şi medic, pentru a putea transmite, respectiv înţelege pe deplin ceea ce se doreşte şi ceea ce se poate obţine.
În procedura de augmentare / reconturare de buze, pacientul şi medicul au la îndemână o gamă foarte largă de procedee şi produse, fiecare dintre ele având avantajele şi dezavantajele sale. În general medicul va prezenta opţiunile de tratament, în funcţie de fiecare pacient în parte, rămânând la latitudinea acestuia să decidă care metodă / produs îl preferă.
În principal se pot folosi ţesuturi autoloage (recoltate de la pacient) sau produşi de sinteză (filere) permanente sau resorbabile.
Dintre ţesuturile autoloage, cel mai frecvent se foloseşte grefa de ţesut adipos (sau lipocolagenul autolog). Ţesutul adipos se recoltează cu o canulă fină, în general de la nivelul ombilicului. În general, odată cu mărirea buzelor se realizează şi rejuvenarea regiunii periorale şi a şanţurilor nazogeniene, o cantitate de 7-8 ml de ţesut adipos fiind de regulă suficientă. După separarea de ser, sânge etc., ţesutul adipos se injectează la nivelul roşului buzelor, pentru a le restabili volumul şi forma dorită. Imediat după tratament apare un edem important al întregii regiuni periorale (acesta fiind unul din dezavantajele majore ale procedurii), dar care cedează la 3-5 zile de la tratament. Ţesutul adipos, odată injectat corect la nivelul buzelor, îşi va păstra volumul şi forma atâta vreme cât pacienta nu va prezenta variaţii importante în greutate. Faptul că augmentarea volumului buzelor se face folosind ţesut propriu organismului reprezintă un avantaj major şi imbatabil al folosirii grefei de grăsime. Procedura se poate repeta la 2-3 luni până la atingerea unui volum şi forma ideale, care să conferă feţei un aspect armonios.
Dintre produşii de sinteză cei mai populari sunt filerii de acid hialuronic. Pe lângă aceştia se pot folosi: acidul polilactic, colagenul de sinteză, hidroxiapatita, polimetilmetacrilatul etc., însă aceştia sunt mai puţin populari.
Acidul hialuronic reprezintă un compus care se găseşte în mod natural în organismul nostru şi reducerea sa odată cu vârsta de la nivelul dermului determină aspectul de îmbătrânire a pielii. În funcţie de gradul de polimerizare, particulele de acid hialuronic pot avea dimensiuni variabile, cu rată variabilă de resorbţie (cu cât particula este mai mare, cu atât aceasta are duritate mai mare şi se resoarbe mai greu). În general, fiecare producător de acid hialuronic prezintă o gamă variată de produse, cele pentru augmentarea buzelor fiind dedicate.
Procedura de augmentare a buzelor cu acid hialuronic, deşi mult mai simplă decât cea în care se foloseşte grăsime proprie, se realizează în condiţii de anestezie locoregională. Practic, fiecare nerv infraorbital şi mentonier este blocat cu 0,5-1 ml de anestezic.
Procedura se începe de regulă cu restabilirea conturului şi proiecţiei buzelor, după care se definesc forma şi volumul acestora. Eventualele asimetrii existente se vor atenua / anula astfel încât la sfârşitul procedurii buzele să fie perfect simetrice, fără depozite evidente de acid hialuronic (formare de „gâlme” sub piele), cu contur ferm, având forma şi dimensiunile optime pentru trăsăturile pacientei.
Este recomandat ca înaintea tratamentului cu o zi pacientul să urmeze un scurt tratament cu un antiherpetic (de exemplu aciclovir). După tratament se recomandă 1-2 doze de paracetamol la 8 ore interval, precum şi evitarea traumatizării buzelor, a râsului etc. pentru 2-3 zile. Uneori pot apărea echimoze la nivelul punctelor de injectare, dar de regulă acestea sunt perfect camuflabile cu ruj şi dispar în 3-5 zile.
În general, folosind produşi speciali pentru buze efectul se menţine între 8 şi 10 luni, în funcţie şi de cantitatea de filer folosită.
În cazul pacientelor care îşi doresc o creşte importantă a buzelor faţă de volumul iniţial, este preferabil ca aceasta să se realizeze progresiv, în 2-3 injectări succesive, la 3-4 săptămâni interval. În acest fel se obţine un aspect natural, elegant al buzelor.
Dr. Sidonia Susanu,
Medic Primar Chirurgie Estetica Plastica si Microchirurgie Reconstructiva
Director Medical la Susanu Clinic