Nevrozele sunt tulburări mentale care nu conduc la o rupere de realitate, dar pot constitui un adevărat handicap în viaţa socială, profesională şi amoroasă. Descoperă cum să le recunoşti şi, mai ales, în ce mod pot fi tratate!
Persoana care suferă de o nevroză nu se află în contradicţie cu realitatea, de aceea este conştientă de micile sau marile sale disfuncţii mentale. Totuşi, nu poate scăpa de ele prin voinţă proprie. De obicei, anxietatea se află în centrul acestei tulburări mentale. În cazul unei nevroze ai o percepţie corectă asupra realităţii, distingi ceea ce vine din imaginaţia sa şi ceea ce trebuie atribuit realităţii, eşti conştientă de tulburările tale sau de comportamentele sale nepotrivite.
Ce semne trădează instalarea unei nevroze
Nevroza este apropiată stării de normalitate, ceea ce face dificilă observarea unor simptome clare. Există însă anumite semne care apar la cele mai multe persoane nevrotice. Acestea sunt apariţia bruscă a momentelor de anxietate, dificultăţi de relaţionare şi perceperea unui sentiment de nefericire sau a unui conflict intern.
Există mai multe tipuri de nevroze, cu diverse manifestări. Nevroza de anxietate se caracterizează prin îndoială, senzaţie de nesiguranţă pe termen lung, reţinere permanentă. Persoanele care suferă de nevroză isterică, încearcă să atragă atenţia celorlalţi, caută afecţiunea lor, au emoţii schimbătoare.
Simptomele obsesive sau compulsive apar în nevroza obsesivă. O persoană cu acest tip de tulburare mentală recunoaşte aceste semne ca fiind excesive şi poate să observe şi sentimente de suferinţă. Obsesia constă în pătrunderea într-un subiect al unei idei sau al unei reprezentări, simţită ca absurdă şi străină de voinţa sa. Simptomele obsesive sunt adesea ţinute secrete.
Un alt semn de nevroză, de data aceasta una de tip fobic, este frica provocată de un obiect, o situaţie sau o persoană. Această frică intensă duce la un comportament de evitare care poate ajunge până la o restricţie mai mult sau mai puţin semnificativă a activităţilor sociale sau a relaţiilor.
Se tratează doar cu psihoterapie sau şi cu medicamente?
Prin psihoterapie, persoana aflată în suferinţă poate să se elibereze de ceea ce are pe suflet şi reuşeşte să înţeleagă cauza stărilor sale, precum şi mecanismele de apărare. Poate fi nevoie şi de un tratament medicamentos prescris de un medic generalist sau psihiatru, gândit în funcţie de tipul nevrozei, de impactul simptomelor asupra vieţii sale sociale şi profesionale.
