Stiri din Sanatate

Odată cu intrarea la şcoală, copiii fac ”cunoştinţă” cu binecunoscuta idee, că reuşita în viaţă este condiţionată, în mare măsură, de reuşita şcolară. Şcoala, prin structura sa, influentează puternic personalitatea în formare a copilului. În măsura în care copiii vor îndeplini cu succes sarcinile şcolare, ei îşi vor dezvolta un simţ al împlinirii şi încrederii în sine, în caz contrar – dacă eşuează în mod repetat- îşi dezvoltă sentimente de inadecvare, de neîncredere şi incompetenţă. În acest sens, factorii implicaţi în educaţia timpurie (familia, grădiniţa) încearcă să preîntâmpine nevoile copiilor, care pe parcursul anilor şcolari manifestă din ce în ce mai pregnant probleme legate de performanţa şcolară (motivaţie scăzută, lipsa angajării în rezolvarea sarcinilor,) şi de dificultăţile emoţionale şi sociale (depresie, furie, tulburări de conduită, uneori ajungându-se chiar şi la suicid).

Obiectivele Curriculumului la nivel preşcolar, sunt menite să le asigure preşcolarilor pre-rechizitele necesare însuşirii cititului şi dezvoltării abilităţilor matematice, necesare succesului şcolar. Cu toate că la nivelul Curriculumului elaborat de Ministerul Educaţiei se consideră că, educaţia la vârstă preşcolară trebuie să ţină cont şi de dezvoltarea socio-emoţională, conţinuturile care există în acest sens nu sunt sistematic reunite în programe comprehensive şi nu se bazează pe rezultate ştiinţifice. Astfel, odată cu începerea şcolii, apar - din ce în ce mai des - dificultăţi legate de:
Agitaţie şi probleme de atenţie (uneori confudante cu probleme de motivaţie),
Personalităţi anxioase (lipsă de siguranţă interioară);
Autodevalorizare/ evaluare globală negativă;
Inabilitatea în a trăi o stare de bine socială şi emoţională;
Dependenţă de adult sau hiperindependenţă;
Exces de teamă şi culpabilitate (atitudinii care le inhibă capacitatea de învăţare)
Absenţa fricii şi a culpabilităţii, intoleranţă faţă de alte persoane;
Sărăcie a vieţii imaginare şi a creativităţii;
”Mici adulţi ” hiperintelectualizaţi, dar inabili psihic şi social.
Toate aceste probleme sunt întâlnite şi la grădiniţă, dar de cele mai multe ori ele sunt minimalizate sau trecute cu vedere. Preşcolarii sunt, fie sancţionaţi, fie recompensaţi prin diverse metode (bulinuţe, fluturaşi..), metode care în timp duc la stimă se sine scăzută şi la apariţia sentimentelor de inadecvare. Primind mereu o ”bulinuţă” copilul va asocia respectul de sine cu a face ceva ”bine”, ci nu va înţelege că oamenii sunt o sumă de puncte tari şi puncte slabe şi, astfel, nu trebuie să facem totul perfect pentru a fi iubiţi şi apreciaţi. Rareori la grădiniţă sunt folosite laudele descriptive, acestea fiind cele care dezvoltă cu adevărat încrederea în sine a copilului (”Ai colorat 4 căţeluşi, mai ai unul de colorat. Bravo!”). Odată cu intrarea în clasa întâi, alături de emoţiile asociate bucuriei de a fi şcolar, copilul trăieşte şi sentimente de nesiguranţă cum ar fi: nesiguranţa legată de realizarea unor lucruri total noi, anxietatea asociată cu performanţa şcolară, anxietatea generată de singurătatea într-un mediu străin. Toate acestea sunt suficiente ca să-l împiedice să fie atent, să înţeleagă şi să memoreze. Având în vedere toate acestea, studiile din domeniul psihologiei dezvoltării copilului, au evidenţiat importanţa programelor de dezvoltare personală şi socială în obţinerea succesului şcolar.

Aceste programe, coordonate şi implementate de către psiholog, vor ajuta preşcolarul să achiziţioneze, prin joc, abilităţile necesare succesului în plan personal şi şcolar, scopul lor fiind acela de a dezvolta cele cinci arii ale inteligenţei emoţionale:
Încrederea în sine – astfel, viitorului şcolar nu-i va fi frică să facă greşeli sau să încerce ceva nou. Un copil cu încredere în sine va ridica mână pentru a răspunde la o întrebare dificilă, va lucra independent fără să ceară continuu ajutorul Doamnei Învăţătoare, va împărtăşi idei noi cu ceilalţi colegi sau cu învăţătoarea.
Perseverenţa – copiii vor învăţa să încerce din greu şi să nu renunţe, chiar dacă sarcina şcolară li se va părea prea dificilă, vor reuşi să se concentreze asupra sarcinii fără a fi distraţi de colegi, îşi vor verifica tema pentru a identifica eventualele greşeli.
Organizarea – micul şcolar va fi capabil să-şi planifice eficient timpul, va învăţa să stabilească scopuri şi să urmărească realizarea acestora. Un copil organizat, dă dovadă de următoarele comportamente: se asigură că a înţeles instrucţiunile înainte de a începe efectuarea temelor, are la îndemână toate cele necesare atunci când începe să-şi rezolve temele, are un program de studiu.
Înţelegere - comportamentul de înţelegere implică: a oferi ajutor atunci când lucrezi în grup, a nu întrerupe, a aştepta până cineva termină de vorbit, a rezolva conflictele prin discuţii şi nu prin ceartă, respectarea regulilor acasă şi la şcoală.
Rezistenţa emoţională - dezvoltarea acestei abilităţi va ajuta copilul să nu devină extrem de furios, deprimat sau îngrijorat atunci când se confruntă cu situaţii neplăcute (este tratat nedrept de cineva, ia o notă mică, greşeşte).
Este important ca părinţii să fie partenerii psihologului într-un astfel de program, deoarece, acasă, ei sunt cei care vor valoriza abilităţile dobândite la grădiniţă. Pentru a-i ajuta să-şi dezvolte un sentiment de siguranţă, este important să se instaureze deprinderi stabilie acasă şi la grădiniţă, să fie fixate reguli concrete şi securizante; este bine, de asemenea, să li se permită să-şi asume consecinţele fireşti şi logice ale alegerilor şi gesturilor lor. Astfel, în educaţia timpurie trebuie să accentuăm importanţa dezvoltării şi consolidării în permanenţă a abilităţilor sociale şi emoţionale, astfel încât capacitatea cognitivă a copilului să funcţioneze la cote maxime. Programele de pregătire psihologică a copilului pentru intrarea în clasa întâi le asigură copiilor un sentiment de securitate, pe care vor putea să-şi construiască motivaţia de a învăţa şi de a face faţă cu succes cerinţelor şcolare.