Stiri din Sanatate

Infectiile urinare sunt afectiuni importante în practica medicala, atat prin frecventa lor (infectiile tractului urinar inferior fiind printre cele mai frecvente infectii tratate de medicul practician), cat si prin potentialul lor de gravitate, infectiile recurente ale tractului urinar putand evolua spre leziuni renale severe.

Cistita (inflamatia mucoasei vezicii urinare) este mai frecvent întalnita la sexul feminin si la varste tinere. Se apreciaza ca 50% dintre femei sufera macar o data în decursul vietii de cistita, iar la 20% dintre acestea infectia va fi recurenta. Metodele de profilaxie a infectiilor urinare sunt importante, atat pentru afectiunile incipiente, cat si în cazurile cu numeroase recidive: - o igiena intima corespunzatoare la nivelul organelor genitale, folosirea de lenjerie intima din bumbac, evitarea folosirii de tampoane intravaginale; - evitarea sapunului sau a solutiilor pentru spalaturi intravaginale care modifica pH-ul sau determina iritatii ale mucoasei; - evitarea retentiilor urinare prelungite (se recomanda o mictiune la 2-3 ore, o hidratare adecvata pentru a împiedica staza urinara (diureza de minim 2 l), asigurarea unui tranzit digestiv adecvat (minim un scaun/zi); - tratamentul infectiilor ginecologice, întarirea sistemului imunitar, tratamentul corect al dezechilibrelor metabolice (tratamentul diabetului zaharat, al hiperuricemiei, hipopotasemiei), evitarea stresului, a starilor de anxietate si epuizare, o alimentatie echilibrata, mese regulate, în stare de calm si relaxare, cu un consum adecvat de lichide (doar realizarea acestui simplu sfat dietetic ar diminua riscul infectiilor urinare cu peste 25%); - evitarea pe cat posibil a manevrelor invazive de explorare (cistoscopie, cateterisme urinare).

Cum se trateaza infectiile urinare: Boala o data declansata, pe langa intensificarea masurilor profilactice deja enumerate, se recurge la un regim igienodietetic adecvat: repaus la pat în perioada febrila, bai fierbinti de sezut, aplicare de comprese calde în regiunea lombara, eliminarea alimentelor iritante (alcool, cafea, preparate chimice, zahar rafinat), asigurarea unei diureze marite printr-un aport adecvat de lichide (daca este posibil, consumul unui pahar cu apa la fiecare ora), combaterea constipatiei, alcalinizarea sau acidifierea urinei (în functie de germenul incriminat). Pentru infectiile urinare joase necomplicate aceste simple prescriptii, mai ales daca sunt completate cu unul sau mai multe dintre regimurile fitoterapeutice pe care le vom prezenta în continuare, pot permite vindecarea bolii, astfel încat de multe ori nu este necesara recurgerea la antibioterapie sau chimioterapie.

Remedii pentru prevenirea bolii: Pentru prevenirea si combaterea infectiilor urinare se indica anumite suplimente nutritive:
- sucul natural de merisor minim 250 ml/zi; - usturoiul - actioneaza ca un antibiotic natural, cu proprietati antibacteriene si antifungice (la care rezistenta microbiana este mult mai mica decat la produsele de sinteza). Se administreaza sub forma de capsule (2 cps de 3 ori/zi) sau înghitirea nemestecata a cateilor de usturoi; acestia se curata de coaja si se administreaza cu putina apa, dupa mese, în doza de 2-3 de 3 ori/zi, eventual crescand treptat pana la 7-8 catei de 3 ori/zi în afectiunile severe; - vitamina C stimuleaza sistemul imunitar, reduce multiplicarea si inhiba germenii. În plus, ea are efect antioxidant, antitoxic, laxativ si de protejare a structurii si functiei altor vitamine cu rol antiinfectios. Se administreaza de preferinta sub forma sucurilor naturale, proaspete, de legume si fructe (continut crescut în hrean, frunze si radacina de patrunjel, varza, ardei, coacaze, capsune, catina alba, citrice, cartofi fierti sau copti în coaja);

- acidophilus administrat ca tablete sau în iaurt, kefir permite stimularea sistemului imunitar si o buna asimilare a principiilor nutritive, inhibarea dezvoltarii microorganismelor ce induc infectii urinare, reface flora microbiana saprofita cu rol benefic de aparare, în cazul în care s-a recurs deja la un tratament antibiotic sau chimioterapic; - vitaminele din grupa B permit asimilarea corecta a altor nutrienti, fortifierea organismului fata de stresul indus de infectie, au rol antiinflamator. Vitaminele B1, 2, 3, 6, 7 sunt si antidiabetice, vitamina B1 este cicatrizanta, vitaminele B6 si 7 sunt diuretice. Se administreaza de preferinta sub forma naturala (administrarea de cereale integrale sau tarate de grau are avantajul de a combate si constipatia); - vitamina E are efect diuretic, antiinfectios, de promovare a reparatiilor tisulare. Se foloseste de asemenea de preferinta din surse naturale (se gaseste în special în frunze, muguri, seminte în stare de germinatie si în polen); - vitamina A amplifica functionarea eficienta a sistemului imun, promoveaza reparatiile tisulare, are efect antitoxic si antioxidant. Se gaseste în forma naturala în lactate, galbenus de ou, uleiuri vegetale, legume si fructe cu pigmenti colorati (rosii, portocalii, galbeni).

Plante cu actiune diuretica: Tratamentele fitoterapeutice vizeaza, ca si regimul igienodietetic, sau ca tratamentul medicamentos, o actiune diuretica, antiinflamatorie, antiinfectioasa, emolienta, depurativa, antispastica. Pot fi folosite: - plante cu actiune esentialmente diuretica: coada- calului, troscot, pir, cozile de cirese si de visine, matase de porumb. Plante diuretice cu efect asociat antiinfectios: merisor, strugurii ursului; - plante diuretice cu efect asociat antiinflamator: merisor, afin, lemn dulce, turita mare, muguri de pin si de plop, frunze si radacina de nalba mare, flori si frunze de nalba de cultura, ienupar, strugurii ursului, pin, urzica, macese, anghinare, frunze de mesteacan; - plante diuretice cu efect asociat emolient: zamosita, matase de porumb, nalba, tei, podbal, patlagina, lumanarica, plamanarica, seminte de in, muguri de pin; - plante diuretice cu efect asociat astringent: merisor, strugurii ursului, afin, turita mare; - plante diuretice cu efect asociat depurativ: anghinare, brusture, papadie, trei frati patati, frasin, mesteacan, troscot, pir, soc, osul iepurelui, sanziene; - plante diuretice cu efect asociat antidiabetic: brusture, anghinare, urzica, frunze de afin, teci de fasole; - plante cu efect diuretic si usor antispastic: rizomi de pir, teci de fasole, matase de porumb, conuri de hamei, flori de levantica; - plante cu efect principal antiinfectios: ulei volatil de ienupar, coriandru, cimbru, origan (sovarf), flori de coada-soricelului, soc, frunze de merisor, frag, afin, fructe de porumbar, muguri de pin si de plop, lemnul Domnului. Se recomanda în practica folosirea de combinatii din mai multe specii de plante, avand în vedere mecanismul lor diferit de actiune, cu potentarea efectului diuretic sau antiinfectios.