Feniculul, o planta comestibila mai putin cunoscuta la noi, stimuleaza lactatia, menstruatia si trateaza eficient dispepsia si flatulenta. Cunoscut si sub denumirea de fenel sau Foeniculum vulgare, feniculul este raspandit în toata lumea, dar mai ales în regiunea mediteraneana si în sud-vestul Asiei. Se aseamana cu mararul, cu care poate poleniza, rezultand seminte lipsite de aroma. Planta era folosita înca din antichitate de egipteni la prepararea mancarurilor sau în medicina naturista. Mai tarziu, numele ei a fost asociat cu originile maratonului. Batalia de la Maraton, tinut care a dat numele competitiei sportive, se spune ca s-a purtat pe un camp cultivat cu fenicul. În China era folosit ca remediu pentru muscaturile de sarpe, iar în perioada Evului Mediu era considerat unealta diavolului, fiind folosit de vrajitoare pentru invocarea spiritelor malefice.
Indicatii terapeutice: Frunzele de fenicul trebuie culese cand sunt fragede, primavara sau toamna. Semintele sunt dulci, avand o aroma asemanatoare cu a anasonului (Pimpinella anisum). Toata partea aeriana a plantei este comestibila, inclusiv florile. Din seminte si frunze se prepara ceai. Uleiurile esentiale determina actiunea farmacologica: antispastica, sedativa, carminativa, antioxidanta, antimicrobiana, expectoranta si de stimulare a motilitatii intestinale. Totusi, uleiul trebuie folosit cu precautie, nu mai mult de 1 ml pe zi, pentru ca provoaca greata, varsaturi.
Feniculul este folosit de multa vreme pentru proprietatile carminative si ca prim ajutor în cazul pierderii cunostintei. Reactiile alergice la fenicul sunt destul de rare. În medicina naturista, feniculul este recomandat ca afrodiziac si pentru a provoca menstruatia si lactatia. Semintele si uleiul au fost aprobate de Germania pentru tratamentul pe termen scurt al dispepsiei, flatulentei si afectiunilor respiratorii superioare.
