Stiri din Sanatate

Medicamente care nu trebuie combinate niciodata

Unele medicamente își pot pierde eficiența sau pot cauza reacții adverse severe atunci când sunt administrate împreună. Dacă iei mai multe tipuri de pastile, este important să consulți medicul pentru a discuta despre posibilele interacțiuni. Iată câteva dintre cele mai riscante combinații de medicamente și locurile unde poți verifica interacțiunile.

Nu toate medicamentele interacționează între ele și nu toate interacțiunile necesită întreruperea tratamentului. Totuși, există multe combinații care pot provoca reacții adverse, uneori chiar grave.

Cele mai riscante combinații de medicamente

Unele medicamente pot avea efecte contrare, iar când sunt administrate împreună, își reduc eficiența reciproc. În schimb, atunci când iei medicamente care conțin aceeași substanță activă sau au efecte similare, acestea își pot potența efectele sau se pot acumula în organism în cantități periculoase, provocând toxicitate.

Pentru a verifica în ce măsură medicamentele pe care le iei interacționează, poți folosi site-urile Drugs.com sau WebMD, având în vedere că denumirile medicamentelor și substanțelor active sunt în limba engleză.

Iată câteva dintre cele mai periculoase combinații de medicamente:

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene pot provoca retenție de sodiu și apă, ceea ce poate duce la creșterea tensiunii arteriale. În aceste condiții, tratamentul cu medicamente antihipertensive administrat simultan ar putea să nu fie suficient pentru a menține tensiunea arterială în limitele dorite. Pentru a controla hipertensiunea, ar putea fi necesară ajustarea dozelor de medicamente antihipertensive sau un regim terapeutic mai complex.

Toate antiinflamatoarele nesteroidiene, cât și unele antihipertensive, cum ar fi inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei și blocanții receptorilor angiotensinei, pot influența funcția renală. Această combinație de medicamente poate crește riscul de insuficiență renală acută, în special la persoanele cu afecțiuni renale preexistente.

Administrarea antibioticului claritromicină împreună cu anumite medicamente antihipertensive, cum sunt blocantele canalelor de calciu, poate genera efecte adverse cardiovasculare.

Claritromicina interferează cu o enzimă responsabilă de metabolizarea multor medicamente, inclusiv a blocantelor canalelor de calciu. Aceasta determină creșterea concentrației acestor medicamente în sânge, ceea ce poate duce la diverse reacții adverse, cum ar fi:

- încetinirea ritmului cardiac (bradicardie);
- scăderea tensiunii arteriale (hipotensiune);
- umflarea picioarelor și gleznelor (edem periferic).

Acest antibiotic poate influența absorbția și metabolizarea mai multor medicamente, crescând riscul de apariție a unor efecte neprevăzute.

Antidepresive cu medicamente care afectează serotonina

O categorie de antidepresive cunoscută sub numele de inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) poate interacționa cu alte medicamente care cresc nivelul serotoninei, cum ar fi:

dextrometorfanul, substanța activă din anumite medicamente pentru tuse și răceală;
linezolidul, un antibiotic;
tramadolul, un analgezic;
trazodona, un alt antidepresiv din categoria psihoanalepticelor.
Combinarea acestor medicamente poate duce la un exces de serotonină în organism, care poate provoca sindromul serotoninergic, manifestat prin:

febră ridicată;
puls accelerat;
tensiune arterială crescută;
greață și vărsături;
tremurături și spasme musculare;
dificultăți de coordonare;
confuzie și agitație mentală.

Antibiotice și statine

Anumite antibiotice, cum ar fi claritromicina și eritromicina, nu ar trebui combinate cu medicamentele prescrise pentru scăderea colesterolului, cunoscute sub numele de statine. Exemple de statine includ atorvastatina, simvastatina și rosuvastatina.

Aceste antibiotice pot interfera cu metabolizarea statinelor, determinând acumularea acestora în sânge. Nivelurile crescute de statine pot duce la probleme musculare, cum ar fi dureri și slăbiciune musculară. În cazuri severe, aceste probleme pot evolua către rabdomioliză, o afecțiune gravă care provoacă distrugerea mușchilor și poate duce la insuficiență renală. Simptomele rabdomiolizei includ:

dureri musculare intense;
slăbiciune musculară;
dificultăți în mișcarea membrelor;
urină închisă la culoare.

Levotiroxină și omeprazol

Levotiroxina este un hormon tiroidian sintetic (T4) utilizat pentru tratarea hipotiroidismului, ajutând la corectarea deficitului de hormoni tiroidieni.

Omeprazolul, un inhibitor al pompei de protoni, reduce producția de acid gastric în stomac și este prescris pentru tratamentul refluxului gastroesofagian, ulcerului gastric și esofagitei.

Absorbția levotiroxinei este optimă într-un mediu gastric acid. Deoarece omeprazolul scade aciditatea stomacului, acesta poate afecta absorbția levotiroxinei, ceea ce poate influența negativ nivelul hormonului tiroidian din sânge și poate face dificilă controlarea hipotiroidismului.

Pentru a îmbunătăți absorbția levotiroxinei, se recomandă administrarea acesteia cu 30-60 de minute înainte de a lua omeprazol. În unele cazuri, poate fi necesară ajustarea dozei de levotiroxină. Asigură-te că discuți cu medicul tău despre această combinație de medicamente pentru a stabili cel mai potrivit plan de tratament.

Contraceptive orale și anumite antibiotice

Majoritatea antibioticelor uzuale, cum ar fi penicilina, amoxicilina sau tetraciclina, nu influențează eficacitatea pilulelor contraceptive. Totuși, există câteva antibiotice care pot reduce eficiența contraceptivelor orale.

Rifampicina și rifabutina cresc activitatea unei enzime care metabolizează multe substanțe, inclusiv hormonii din contraceptivele orale. Această metabolizare accelerată a estrogenilor și progesteronilor reduce concentrația lor în sânge, crescând riscul de ovulație și, implicit, de sarcină neplanificată.

Dacă ți se prescriu aceste antibiotice, este recomandat să folosești o metodă contraceptivă suplimentară pe durata tratamentului pentru a preveni sarcinile neplanificate.

Informațiile din acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Consultă medicul pentru un diagnostic și tratament adecvat.