Lacramioara sau margaritarul (Convallaria majalis) este o floare delicata de primavara cu parfum imbatator, apreciata de iubitorii de frumos. Frunzele de lacramioara sunt folosite in tratamentul afectiunilor cardiace (insuficienta cardiaca), migrenelor, nevralgiilor, ajutând la inlaturarea durerilor de cap si ametelilor, iar florile in tratamentul unor afectiuni genitale.
Frunzele de lacramioare se culeg inainte de inflorire, in lunile martie-aprilie, pentru ca in aceasta perioada au un continut maxim de principii active. Se asaza in strat subtire in loc uscat si ferite de razele soarelui, pentru a nu se ingalbeni.
Din frunzele uscate se prepara o infuzie (o lingurita de planta la o cana de apa), din care se foloseste câte o lingurita, de trei-patru ori pe zi. Frunzele de lacramioare nu trebuie folosite insa decât cu avizul medicului. In cantitate mai mare sau daca tratamentul este prelungit peste cinci zile, pot deveni otravitoare. Simptomele intoxicatiei sunt cresterea ritmului cardiac, aritmii, dispnee sau chiar stop cardiac.
Nu doar frunzele au proprietati terapeutice. Florile de lacramioare se pot folosi sub forma de ceai la tratarea leucoreei. Uleiul natural obtinut din flori de lacramioare are aplicatii in aromoterapie. Mirosul deosebit de fin are proprietatea de a transforma emotiile, de a vindeca corpul si de a aduce odihna si linistea.
Otet aromat: Lasati florile de lacramioare la macerat in otet de vin timp de opt-zece zile si veti obtine un otet de lacramioare. Bolnavii care sufera de migrene si nevralgii pot mirosi acest otet si vor simti in scurt timp o ameliorare a simptomelor si o stare generala mai buna.
