Migdalele amare, spre deosebire de migdalele dulci din comert, nu sunt comestibile. În schimb, aceste fructe cu miros deosebit pot fi extrem de otravitoare, iar tentatia de a le manca poate fi foarte mare, avand în vedere ca migdalul (Amygdalus communis) se gaseste si în unele zone cu clima calda din tara noastra, cum ar fi Oltenia, Dobrogea si Banat. Daca este înghitita, o migdala elibereaza în contact cu anumite enzime din corpul omenesc circa un miligram de acid cianhidric, o otrava extrem de puternica, cu actiune rapida. Doza mortala pentru un adult de 70 kg este de 50 mg de acid cianhidric.
Zece samburi de migdale amare sunt fatali pentru un copil, iar 60 pentru un adult. De aceea, consumul de samburi si alte produse cu amigdalozida si derivati trebuie evitat. Amigdalozida sau derivatii acesteia se gasesc în concentratii mult mai mici în migdalele dulci, precum si în samburii unor fructe: cirese, caise, piersici, prune. Se cunosc cazuri de copii, ce-i drept foarte rare, care s-au otravit dupa ce au mancat samburi de caise.
Migdalele amare erau apreciate de antici, care le foloseau pentru tratarea febrei si ca vermifug. În Evul Mediu erau un remediu pentru hidrofobie, constipatie si boli de rinichi. În prezent, folosirea în scopuri medicinale a migdalelor amare este considerata depasita. Migdalele mentin inima sanatoasa, iar acest efect este pus pe seama continutului ridicat de potasiu, magneziu, grasimi mononesaturate si vitamina E al migdalelor. De asemenea, migdalele contribuie la diminuarea colesterolului din sange, dar si la prevenirea diabetului zaharat, din cauza caruia pot sa apara boli de inima. In medicina traditionala chineza, migdalele sunt recunoscute pentru efectele lor antiinflamatoare, antispasmodice si hidratante. Consumand zilnic migdale, putem sa ne ferim de infectii virale, inclusiv de gripa si raceala. Datorita concentratiei ridicate de proteine, fibre alimentare si grasimi mononesaturate, migdalele stimuleaza digestia si ajuta la combaterea constipatiei.
