Stiri din Sanatate

Fumarita este una din plantele pe care le vedem peste tot, dar despre care nimeni nu prea stie sa spuna nimic, o alta buruiana de pe marginea drumului. Eu am asociat-o mereu cu sangele voinicului pentru ca am intalnit-o adesea in vecinatatea florii rosii ca focul, frumos mirositoare. Asta probabil si din cauza ca nu a stiut nimeni sa-mi spun acum se numeste….sa nu mai pomenim de faptul ca nu se stia daca are sau nu efecte teraputice. Fumarita, care apartine unui gen cu circa 50 de specii, este o delicata planta ierbacee anuala cu tulpina lunga, agatatoare, verde-albastruie si cu frunze mici impartite in segmente subtiri. Florile tubulare, adunate in ciorchine, de culoare de la roz cu varf purpuriu, infloresc din primavara pana la sfarsitul verii.Se mai numeste si fumul pamantului deoarece se credea ca nu rasare dintr-o samanta ci ca iese direct din pamant. Denumirea sa poate fi explicata si prin gustul de afumat pe care-l are radacina! Creste pe locuri puternic insorite, ca buruiana, in porumbisti si miristi, in zona de campie si pe dealurile joase.

Se utilizeaza partea aeriana inflorita a plantei, Fumariae herba, care contine 0,5 – 1,0 % alcaloizi. Poate fi utilizata in stare proaspata sau poate fi uscata pentru utilizare ulterioara. Acid fumaric, taninuri, alcaioizi derivati din grupa criplopinei (protopina, criptopina, coridalina) si derivati fenantrenici (bulbocapnina si dicentrina), rezine, substante amare, mucilagii, saruri minerale. Substantele active confera plantei proprietati antispasmodice, laxative, colagoge, usor diaforetice, usor diuretice, laxative si slab tonice. Este deosebit de valoroasa in caz de : meteorism si colici biliare -datorita actiunii acizii polifenolcarboxilici cu efecte colagoge si coleretice si a protopinei cu efect antispastic; reumatism, artrite – cel mai probabil datorita detoxifierii sangelui prin efect coleretic-colagog ; hiperglicemii – efectul hipoglicemiant s-ar putea datora mucilagiilor care reduc absorbtia glucozei, iar rutozida ar putea prevenii angiopatiile diabetice; boli de piele - inlatura pruritul indus de hiperbilirubinemie si de toxinele digestive; infectii urinare – datorita efectului antibacterian.

Modalitati de folosire: Infuzie obtinuta din 1-2 lingurite de planta uscat la o cana de apa fiarta lasate la infuzat 10 -15 minute. Se beau 2-3 cani pe zi. Se foloseste contra meteorismului si a colicilor biliare. Bea infuzia ca tonifiant in perioadele de convalescenta, de oboseala si de slabiciune psihofizica, precum si ca depurativ. / Tinctura : administrata cate 25 picaturi de trei ori pe zi, 10 zile, alternand cu 10 zile pauza, timp de 3 luni, este utila intratamentul herpesului genital. / Decoct preparat din 60 gr. planta peste care se adauga 500 ml. apa rece si se fierbe timp de 5 minute. Se lasa la infuzat vreme de 15 minute, se filtreaza si se badijoneaza de 2 ori pe zi cu acest preparat zonele afectate. / Alifie obtinuta dintr-o lingura de pulbere de planta uscata care se mixeaza cu 4 linguri de vaselina din farmacie si se aplica pe pielea afectata de cateva ori pe zi, in caz de herpes, eczeme.

In combinatie cu trepadatoarea (Mercurialis annua), fumarita poate fi de ajutor in tratarea psoriazisului. De-alungul timpului pare sa fi dat rezultate destul de bune. Se prepara astfel : amestecati 25 g de fumarita (Fumaria officinalis) si 25 g de trepadatoare si preparati o infuzie din 3 lingurite de amestec la o cana cu apa clocotita, lasata la infuzat 5 minute. Beti trei cani de-alungul unei zile. Curele interne vor tine 8 – 10 zile consecutive cu 20 de zile de pauza, dupa care tratamentul mai poate fi reluat o data sau de doua ori, cu o pauza de cel putin 40 de zile.

Precautii si contraindicatii: In dozare corecta, fumarita nu prezinta efecte secundare! In doze mari poate fi soporifica (provoaca somnolenta), provoaca efecte hipnotice si sedative, mai ales daca durata administrarii este mai mare de aproximativ 8 -10 zile! Fumarita nu se va administra impreuna cu alte extracte cu compusi de tip papaverinic. Este contraindicat sa se foloseasca aceasta planta concomitent cu rostopasca, macul rosu de camp, macul galben, macul iranian deoarece contin alcaloizi asemanatori. Este contraindicata utilizarea in cazul persoanelor cu glaucom. A se evita de catre persoanele care sufera de convulsii si epilepsie precum si de catre femeile insarcinate si de catre cele care alapteaza. S-a constatat ca administrarea plantei creste efectul medicatie alopata pentru tensiune arteriala crescuta. Pe langa de utilizarile terapeutice, aceasta planta anuala are de asemena si utilizari industriale. De exemplu, din florile plantei se obtine un colorant galben. Datorita calitatilor sale emoliente aceasta planta formeaza, de asemenea, un ingredient activ in multe produse cosmetice, in special in tonice faciale. Este o planta cu un gust deosebit de amar. In unele zone, lastarii tineri sunt adaugati la supe.