Impactul lipsei de somn asupra riscului de apariție a bolii Alzheimer

Problemele de somn pot contribui la dezvoltarea și progresia demenței, iar conform unui nou studiu, o fază specifică a somnului joacă un rol crucial în apariția acestei maladii. Demența ocupă locul șapte în cauzele de deces la nivel mondial și reprezintă una dintre principalele cauze ale dizabilității. Potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), peste 55 de milioane de oameni au fost diagnosticați cu această afecțiune, iar anual sunt identificate încă 10 milioane de cazuri noi.

Persoanele afectate de Alzheimer și alte forme de demență întâmpină adesea dificultăți în ceea ce privește somnul, iar cercetările tot mai numeroase identifică o corelație între calitatea somnului și riscul de a dezvolta demență.

Studiile indică faptul că o fază specifică a somnului, respectiv somnul profund sau somnul cu unde lente, are un impact decisiv în apariția demenței. Conform unui recent studiu publicat în revista medicală JAMA Neurology, după vârsta de 60 de ani, o reducere de doar 1% a somnului profund pe an poate crește riscul de a dezvolta demență cu 27%.

Somnul profund reprezintă a treia etapă din ciclul complet de somn, care durează 90 de minute. În timpul acestei faze, frecvența cardiacă și ritmul respirator scad, caracterizându-se ca fiind cel mai odihnitor tip de somn. Această etapă oferă o relaxare profundă și odihnă pentru sistemele cardiovascular și respirator. Este notabil faptul că este mai dificil să fii trezit în timpul somnului profund comparativ cu celelalte stadii ale somnului. În cazul în care te trezești în această fază, vei experimenta o stare de amețeală și confuzie.

Durând între 20 și 40 de minute, somnul profund îndeplinește diverse roluri esențiale pentru sănătate. Acestea includ:

- Creșterea și regenerarea țesuturilor.
- Reglarea metabolismului.
- Consolidarea sistemului imunitar.
- Consolidarea memoriei.
- Reducerea inflamației.
- Gestionarea stresului.
- Menținerea stării de bine.
- Reglarea greutății corporale.

Cercetătorii de la Universitatea Monash din Australia sugerează că îmbunătățirea sau menținerea somnului profund la vârste înaintate ar putea avea un impact benefic în prevenirea demenței. Potrivit specialistului în neuroștiințe Matthew Pase, coordonatorul studiului, "Somnul cu unde lente sau somnul profund susține creierul în multe moduri pe măsură ce îmbătrânește. Știm că somnul facilitează eliminarea deșeurilor metabolice din creier, inclusiv a proteinelor care se acumulează în boala Alzheimer. Cu toate acestea, până acum nu am fost siguri de rolul somnului cu unde lente în dezvoltarea demenței."

Ce relație există între demență și somn?

Un studiu a investigat 346 de participanți cu vârsta peste 60 de ani, înrolați în Studiul Framingham Heart, în perioadele 1995-1998 și 2001-2003, care au participat la două studii privind somnul nocturn.

Participanții au fost monitorizați atent de la al doilea studiu până în 2018 pentru a evalua riscul de demență. Rezultatele au arătat că durata somnului profund a scăzut între cele două studii, indicând o pierdere de somn cu unde lente odată cu înaintarea în vârstă. În general, s-a observat că durata somnului cu unde lente scade începând cu vârsta de 60 de ani, atingând un minim între 75 și 80 de ani.

Pe parcursul celor 17 ani de monitorizare, s-au înregistrat 52 de cazuri de demență. Chiar și după ajustarea datelor în funcție de vârstă, sex, cohortă, factori genetici, statutul de fumător, utilizarea de medicamente pentru somn, antidepresive și anxiolitice, fiecare procent de scădere anuală a somnului profund a fost asociat cu o creștere de 27% a riscului de demență. Acest risc a crescut la 32% atunci când cercetătorii s-au concentrat asupra bolii Alzheimer, cea mai comună formă de demență.

Matthew Pase, specialist în neuroștiințe și coordonator al studiului australian, subliniază că „Concluziile noastre sugerează că pierderea somnului cu unde lente ar putea reprezenta un factor de risc modificabil pentru demență.”

Cu toate acestea, autorii remarcă că asocierea dintre demență și somn nu demonstrează că pierderea somnului cu unde lente cauzează demența. Ei indică posibilitatea ca modificările cerebrale care duc la demență să fie cauza pierderii somnului. Sunt necesare mai multe cercetări pentru a înțelege pe deplin legătura complexă dintre demență și somn.