Stiri din Sanatate

Hepatita C - Simptome, diagnostic și tratamente eficiente

Infecția cu virusul hepatitic C provoacă rareori simptome evidente în fazele inițiale, dar avansează treptat către complicații grave, precum ciroza sau cancerul hepatic. Cu tratamentele moderne, rata de vindecare depășește 95%. Descoperă cum se transmite hepatita C, cum evoluează și care sunt simptomele sale.

Hepatita reprezintă o inflamație a ficatului, declanșată de infecții virale, consum excesiv de alcool sau mecanisme autoimune. Virusul hepatitic C face parte din grupul celor 5 virusuri care pot cauza hepatită și este una dintre principalele cauze ale cirozei și cancerului hepatic la nivel global.

Comparativ cu alte virusuri hepatitice, virusul C are o probabilitate mai mare să persiste în organism pe termen lung. Inflamația cronică, pe parcursul mai multor ani, poate duce la leziuni grave ale ficatului. Majoritatea persoanelor nu prezintă simptome până când nu apar deja daune semnificative.

Cum se transmite hepatita C

Hepatita C este provocată de un virus care se răspândește prin contactul cu sângele unei persoane infectate. Există diverse situații în care poți intra în contact cu sângele altcuiva, cum ar fi:

- Tatuajele sau piercingurile efectuate cu echipamente nesterilizate.
- Utilizarea în comun a lamelor de ras sau a periuțelor de dinți cu persoane care ar putea sângera.
- Expunerea la ace sau obiecte ascuțite la locul de muncă, în special în domeniul sanitar.
- Mai rar, prin relații sexuale neprotejate cu o persoană infectată și prin contactul cu sângele acesteia.

În trecut, hepatita C era frecvent transmisă prin transfuzii de sânge și transplanturi de organe. Astăzi, sângele și organele donate sunt testate sistematic pentru virusul hepatitic C.

Conform Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), cel mai comun mod de transmitere a hepatitei C în Europa este prin utilizarea drogurilor injectabile și prin împărțirea seringilor.

Hepatita C nu se transmite prin:

- săruturi;
- tuse;
- strănut;
- utilizarea comună a tacâmurilor;
- alăptare.

Ce simptome are hepatita C

La nivel mondial, se estimează că aproximativ 50 de milioane de persoane suferă de infecții cronice cu virusul hepatitei C, conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). În fiecare an, se raportează aproximativ un milion de noi infecții.

Infecția cu virusul hepatitic C trece prin mai multe etape:

Hepatita C acută
Atunci când contractezi virusul pentru prima dată, acesta trece printr-o perioadă de incubare, în care se multiplică până când sistemul imunitar recunoaște infecția și începe să răspundă. Perioada de incubație variază între două săptămâni și șase luni. La acest stadiu, poți începe să observi simptomele infecției acute.

În stadiul acut, doar 20% dintre persoanele infectate prezintă semne și simptome. Dacă apar, acestea pot include:

- febră
- icter (îngălbenirea pielii și a albului ochilor)
- oboseală
- pierderea apetitului
- dureri abdominale
- senzație de greață
- vărsături

Infecția acută durează până la trei luni. În această perioadă, aproximativ 20% dintre persoane elimină spontan virusul din organism și se recuperează complet. Cei care dezvoltă o infecție persistentă pot beneficia de tratamente antivirale eficiente în acest stadiu. Totuși, majoritatea nu prezintă simptome și nu sunt conștienți de necesitatea tratamentului, ceea ce duce la evoluția infecției către o formă cronică.

Hepatita C cronică
Infecția cronică reprezintă o inflamație continuă a ficatului, care în timp provoacă leziuni hepatice. Aceasta poate duce la formarea de țesut cicatricial, care înlocuiește țesutul sănătos și afectează funcțiile ficatului.

Leziunile hepatice pot evolua timp de mai mulți ani fără a provoca simptome, până când devin extinse și conduc la ciroză. Această evoluție este accelerată în prezența altor afecțiuni hepatice, cum ar fi consumul excesiv de alcool.

Ce simptome are ciroza
Riscul de ciroză datorat infecției cronice cu hepatita C este de aproximativ 25% după 20 de ani, conform Cleveland Clinic, SUA.

Ciroza poate manifesta simptomele menționate anterior, la care se adaugă:

- edem al brațelor și picioarelor (acumulare excesivă de lichid în țesuturi)
- ascită (acumulare de lichid în abdomen)
- senzație de mâncărime a pielii
- pierdere inexplicabilă în greutate
- vânătăi care apar ușor
- sângerări frecvente
- dificultăți de gândire, probleme de memorie și confuzie (encefalopatie hepatică).

Metode de diagnosticare

Hepatita C este adesea asimptomatică în stadiul acut, ceea ce face ca depistarea acestei infecții să fie rară. Primul pas în diagnosticarea bolii constă într-un test simplu care detectează anticorpii împotriva virusului hepatitic C în sânge. Medicii recomandă efectuarea testului Anti-HCV în următoarele situații:

- Persoanelor cu un risc crescut de infectare, cum ar fi cele care fac dializă, au avut contacte sexuale cu parteneri infectați, sunt infectate cu HIV, utilizează sau au utilizat droguri injectabile, sau au primit transfuzii de sânge sau transplanturi de organ înainte de anii 1990.

- Persoanelor care prezintă simptome ce sugerează o posibilă expunere la virusul hepatitic C.
- Donatorilor de sânge și derivate ale acestuia.
- Donatorilor de organe.
- Ca screening prenatal.

Dacă rezultatul acestui test inițial este pozitiv, se recomandă efectuarea unei analize suplimentare de tip ARN, denumită viremie sau ARN viral pentru hepatita C. Această analiză caută dovezi ale virusului în sânge, nu doar anticorpii.

Testul de viremie este esențial pentru a confirma dacă infecția este activă, deoarece poți avea anticorpi în sânge chiar și după ce virusul a fost eliminat spontan din organism. De asemenea, viremia măsoară cantitatea de virus, ceea ce ajută la ajustarea dozelor de medicamente din schema de tratament.

În cazul în care se confirmă infecția cronică cu hepatita C, va fi necesară evaluarea sănătății ficatului pentru a verifica prezența fibrozei sau cirozei. Testele care pot fi efectuate includ:

- Analize de sânge pentru evaluarea funcției hepatice: transaminazele (TGP și TGO), gama-glutamiltranspeptidaza (GGT), fosfataza alcalină (ALP), albumina, protrombina și bilirubina.
- Elastografie, o investigație imagistică neinvazivă care poate identifica o posibilă fibrozare a ficatului.
- Biopsie hepatică, recomandată ca ultimă soluție, atunci când alte analize nu sunt concludente, implicând prelevarea unei mostre de țesut hepatic pentru a determina gradul de inflamație și eventualele daune hepatice.

Cum se tratează hepatita C

Hepatita C poate să se vindece spontan, fără tratament, însă acest lucru se întâmplă doar în stadiul acut și în aproximativ 20% din cazuri. În cazul hepatitei C cronice, tratamentul este întotdeauna necesar. Fără intervenție medicală, până la 30% dintre persoanele afectate pot dezvolta ciroză, iar o parte dintre acestea riscă să dezvolte cancer hepatic.

În ultimii ani, tratamentele pentru hepatita C au avansat semnificativ. Noile medicamente antivirale pot vindeca infecția cronică în 95-98% dintre cazuri, în decurs de 8-24 de săptămâni. Există o varietate de opțiuni terapeutice, iar alegerea tratamentului adecvat depinde de tulpina virusului și de gradul de afectare hepatică.

Virusul hepatitei C are mai multe tulpini, cunoscute sub denumirea de genotipuri. Au fost identificate 7 genotipuri principale, numerotate de la 1 la 7, fiecare având subtipuri (de exemplu, 1a, 1b). Genotipurile 1, 2 și 3 sunt cele mai frecvente la nivel mondial, iar genotipul 1 este predominant în Europa.

Răspunsul la tratamente variază în funcție de genotipul virusului. Medicamentele antivirale acționează prin eliminarea virusului din organism, conducând la dispariția bolii. În România, aceste medicamente sunt decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Organizația Mondială a Sănătății recomandă terapia cu antivirale directe pangenotipice (AAD) pentru toți adulții, adolescenții și copiii cu vârsta de peste 3 ani care au infecție cronică cu hepatita C. Acest tratament se administrează oral și are efecte secundare minime sau inexistente.

Durata tratamentului este, de obicei, scurtă (12-24 de săptămâni), în funcție de prezența sau absența cirozei.

Informațiile din acest articol nu substituie consultul medical. Este recomandat să solicitați sfatul medicului pentru diagnostic și tratament.