Exista familii multiple în care copiii nu traiesc o perioada minunata a vietii lor, ci sunt plasati în echivalente de carcera. Sunt controlati la tot pasul, sunt presati sa faca una si alta, li se creeaza programe infernale, au puse lese invizibile care nu-i lasa sa aiba libertatea pe care o merita. Sa nu ia virusuri sau bacterii, sa nu se loveasca, sa nu stea langa semeni din alte clase sociale, sa urmeze un drum bine pavat, cu o directie atent calculata sunt numai cateva dintre principiile asa-zis sanatoase ale unor parinti.
Parintii acestia au impresia ca vor avea copii de exceptie. În realitate, ei cresc niste plante ofilite, niste personalitati stirbite, niste oameni mici carora visurile le raman tot timpul mici. Copiii au nevoie sa fuga. Au nevoie sa întalneasca pericole pentru a învata sa se apere. Au nevoie sa-si faca bube în genunchi si-n coate. Au nevoie sa dea piept cu bacterii pentru a primi seturi competente de anticorpi, aparare imuna pe masura. Au nevoie de interactiune cu ceilalti copii si cu natura. Au nevoie sa viseze. Au nevoie sa încerce si sa greseasca.
În fiecare copil exista potentiale multiple. Unul va fi gasit, samanta va fi apoi plantata si udata cu grija, iar planta va aduce roade în timp. Va avea si paraziti, se va si usca, o va bate vantul, o va astupa zapada. Copilul va învata în evolutia lui în viata cum sa se comporte. O va face singur si prin lectii frumoase de la cei mari, nu traumatizante, nu mereu punitive, nu reci si apasatoare, nu limitative.
Iar daca va gresi la un examen sau în alt capitol al vietii, niciun parinte nu va intra cu ghetele butucanoase în sufletul lui, rupandu-l. Nu e nicio tragedie. Lucrurile se vor aranja, cumva. Trebuie sa crestem oameni mici si frumosi care vor ajunge oameni mari si frumosi, într-o lume deschisa, a încercarilor, a pericolelor marunte sau uriase, a respectului pentru ceilalti, a iubirii. Trebuie sa-i lasam un pic mai liberi. Închisorile în care multi parinti îsi tin copiii controlandu-le viata cu sublerul si biciul vor naste nefericire, inadaptare, boala. N-ar trebuie sa existe niciuna.
