Zeci de mii de tineri se simt slabiti la varste tot mai mici, desi acest lucru era specific, cu numai cateva decenii in urma, populatiilor imbatranite. Fenomenul a intrat in atentia specialistilor.
Un grup de cercetatori scotieni a observat semnele slabiciunii, ale miscarilor lente si ale oboselii la pacienti care aveau numai 37 de ani. Ei au avertizat asupra faptului ca fragilitatea asociata imbatranirii dubleaza riscul mortalitatii in urmatorii sapte ani ai persoanei, chiar daca aceasta este un adult de varsta mijlocie. Afectiunea a fost definita ca avand cel putin trei dintre urmatorii indicatori: slabiciunea, incetineala miscarilor, pierderea in greutate, scaderea activitatii fizice si oboseala. Persoanele cu numai unul sau doi dintre acesti indicatori au fost considerate ca fiind „prefragile”. Studiul, publicat in „The Lancet Public Health”, a cercetat amanuntit date de la 493.000 de barbati si femei cu varsta cuprinsa intre 37 si 73 de ani. Datele inregistrate au fost mai apoi examinate de specialisti pentru a determina cine poate fi considerat in pericol. Cei desemnati au fost apoi urmariti timp de sapte ani, pentru a se stabili riscul decesului lor din cauza afectiunii. S-a constatat faptul ca acest pericol este crescut de doua ori in cazul persoanelor de peste 45 de ani, ca si al barbatilor cu varsta cuprinsa intre 37 si 45 de ani.
Frances Mair a declarat ca „interventiile pentru a anula fragilitatea asociata batranetii sau de a imbunatati starea pacientilor s-au concentrat pana acum aproape exclusiv pe cei foarte batrani. Insa descoperirile noastre indica faptul ca este nevoie sa ne schimbam prioritatile pentru a descoperi afectiunea si a interveni cu mult mai devreme”. Vestea buna este ca fenomenul poate fi „intors” cu usurinta. „Desi fragilitatea ar trebui sa reprezinte o cauza majora de ingrijorare atunci cand este identificata la persoanele de varsta mijlocie, ea poate fi reversibila, mai ales daca este identificata timpuriu. In lumina recentelor descoperiri, sugeram ca analizele pentru prezenta fragilitatii sa fie incluse in cele de rutina, ajutand astfel la identificarea celor aflati sub risc, pentru a asigura tratarea lor mai sigura”, opineaza doctorul Peter Hanlon, coautor al studiului.
