Stiri din Sanatate

Copiii nu se nasc stiind cum sa se comporte si multi parinti fac greseala de a-i pedepsi pentru niste lucruri pe care ei considera ca ar trebui sa le stie sau sa le respecte, doar pentru ca asa li s-a spus. Si totusi, marea majoritate a acestor parinti nu ar avea aceleasi asteptari de la adultii din viata lor.

Copiii sunt capabili sa retina mai multe lucruri in minte, concomitent, si pot decide ce sa faca folosindu-se de propriul rationament. A-i spune unui copil ce sa faca fara nici un fel de explicatie si a-l pedepsi pentru ca nu a urmat ordinele, echivaleaza cu a-i inhiba propriile aptitudini de a judeca. Multi parinti se simt tentati sa dea ordine si sa pedepseasca pentru ca rezultatele sunt mai rapide, uitand sau nefiind constienti ca faptele lor vor afecta in mod negativ personalitatea copilului.

Prin disciplina, invatam un copil cum sa se poarte prin a-l face sa inteleaga motivele pentru care ar trebui sa aleaga un anumit comportament in defavoarea altuia. Prin disciplina ajungem la mintea unui copil prin a-i da explicatii si exemple din propria lor experienta, bazate pe propriile interese. Disciplina ii ajuta pe copii sa se simta intelesi, relaxati si increzatori in fortele proprii. Pedeapsa este orientata numai pe greseala copilului. Din acest motiv, greseala respectiva nu mai este evaluata intr-un mod rational pentru ca nu-i ofera copilului nici o explicatie, si nici nu-l ajuta sa inteleaga cum si de ce trebuie sa isi modifice comportamentul.

Problema este ca daca un copil este pedepsit excesiv, el nu va putea sa invete cum sa judece rational, cum sa evalueze situatiile in care se afla, care sunt cele mai bune solutii pentru problemele lui si cum sa comunice asertiv cu cei din jur. Daca un copil este nascut cu o predispozitie catre timiditate, pedepsele excesive si lipsa explicatiilor il vor transforma intr-un adolescent si intr-un adult cu serioase probleme de anxietate caruia-i va fi frica sa creeze relatii profunde si care se va feri de orice fel de infruntare. Pe de alta parte, un copil care este nascut cu predispozitia de a fi mai indraznet si mai dezinhibat, poate in timp, ca efect al pedepselor, sa ajunga sa aiba tulburari de comportament care la varsta adulta il pot transforma intr-o persoana antisociala.

Prin disciplina, un copil are ocazia sa fie corectat, si, in acelasi timp, sa invete si sa inteleaga motivul pentru care a fost corectat. Disciplina este centrata pe actiunile unui copil, fara a-l face sa se simta neiubit sau nevaloros. In acest fel, un copil are sansa sa inteleaga: Ce comportament nu se doreste de la el / De ce nu se doreste acel comportament de la el / Ce comportament se doreste de la el in schimb / Care sunt consecintele dezobedientei sale. Aspectele esentiale care stau la baza unei bune relatii intre parinti si copii sunt: consistenta, respectul, explicatiile, conversatiile si stabilirea limitelor.