Stiri din Sanatate

Despre roua se spune ca este adusa in timpul noptii pe imasuri si prin poieni de catre zanele care joaca toata noaptea la lumina stelelor, pana le trec trei randuri de sudori care se risipesc in jur, strangandu-se in causul frunzelor si florilor. De aceea, roua are putere tamaduitoare - e zamislita din bucuria si jocul zanelor. In Germania, exista credinta ca boabele de roua erau special puse pe flori dimineata, pentru ca piticii (gnomii), care trudesc toata noaptea in adancurile pamantului, sa aiba cu ce sa-si ostoiasca setea atunci cand ies la suprafata. Multe informatii uimitoare despre puterea tamaduitoare a bobitelor de roua avem si din medicina populara romaneasca.

Mersul descult prin roua, tavalitul prin roua, spalatul pe fata sau pe maini cu roua au o putere magica si vindecatoare nemaiintalnita. Exista o serie de ritualuri, cu radacini in traditiile romana si dacica, legate de folosirea acestui leac. Odinioara, spalatul cu roua era insotit de descantece si era facut doar in anumite zile ale anului, pentru ca numai atunci avea putere. Tavalitul in roua era practicat de tot satul, tineri si batrani, in ajunul anumitor sarbatori (Sanzienele, Sfantul Gheorghe), cu credinta ca o sa-i vindece si o sa-i apere de toate bolile, ferindu-i de ispite si de deochi, curatandu-i de toate pacatele anului ce a trecut.

In Evul Mediu, medicul si alchimistul Paracelsus ajunsese sa vindece orice boala doar cu roua culeasa de pe flori, administrata intern bolnavului. La anumite momente astrologice favorabile, el mergea sa culeaga roua de pe cateva specii de ierburi de leac. In aceeasi zi in care culegea roua, el administra bolnavului acest inedit "remediu homeopatic". Se spune ca leacurile sale cu roua nu dadeau niciodata gres. Studiate prea putin din punct de vedere medical, micile bobite de apa stranse pe frunze au, se pare, niste proprietati cu totul deosebite.

Nu mai este nici un secret in lumea industriei de medicamente si cosmetice ca aparent banala apa poate avea niste proprietati uluitoare, atunci cand este pusa in campuri de radiatii electromagnetice, antigravitationale sau cand este metabolizata de organismele vii, mai ales de cele vegetale. Apa din zori, condensata pe flori, tulpini si frunze, este fara indoiala unul dintre tipurile miraculoase de apa din care farmacistii - daca ar reusi sa-i conserve proprietatile - ar putea zamisli adevarate elixiruri. Pana la acel moment, sa vedem ce se poate face cu roua pe care o gasim acum pe iarba si florile de pe campuri, din poieni si din raristi.

Calcatul prin roua este o metoda de calire, inviorare si revitalizare pe cat de simpla, pe atat de eficienta. Dimineata, pe un loc cu iarba curata (fara cioburi, spini sau alte obiecte ascutite), ne descaltam, ramanand in picioarele goale, si mergem asa, desculti, prin roua, vreme de cateva minute. Apoi ne incaltam, fara sa ne stergem deloc pe picioare, si mai facem cativa pasi sau chiar o scurta plimbare in pas vioi, pentru a ne pune in miscare sangele si a ne va incalzi bine picioarele.

La inceput, vom merge prin iarba doar 2-3 minute; pe urma, putem sa facem si plimbari mai lungi, dar nu mai mult de un sfert de ora, ca sa nu se raceasca prea tare picioarele. Timpul cel mai bun pentru aceasta procedura este cand se ingana noaptea cu ziua, cu putin inainte de rasarit (de altfel toate procedurile cu roua sunt indicate de catre traditia populara inainte de rasaritul soarelui). Acest "tratament" ne caleste corpul, mai ales zona inferioara, facandu-l mai rezistent la frig, la bolile infectioase ale rinichilor, ale vezicii urinare si ale aparatului genital.

Odinioara, era obiceiul ca la revarsatul zorilor, un om pios (femeie sau barbat) sa se duca la fantana si sa aduca apa neinceputa, mergand pe o poteca acoperita cu iarba, pe care n-a mai calcat nimeni in dimineata aceea. El trebuia sa mearga descult, pentru ca roua sa-l curete si sa il spele de toate rautatile, asa incat sa poata aduce apa neintinata. Facand, cum se zice, pe pielea dvs. aceasta manevra in fiecare dimineata, va veti simti de la o zi la alta curatati de multe din emotiile neplacute care poate pana atunci nu va dadeau pace.

Pe langa starea de liniste care apare dupa o asemenea plimbare prin roua, este foarte probabil sa simtiti si o revenire gradata la o forma, la o vioiciune si un tonus care sa va aduca aminte de copilarie. Printre bolile vindecate prin acest calcat pe iarba uda de roua mentionam: afectiunile urinare si renale cronice (nefrita, cistita, uretrita); tulburarile de circulatie la nivelul picioarelor; dermatoze infectioase cronicizate la nivelul labei piciorului; bolile produse de sedentarism; sensibilitatea la infectii bronsice si pulmonare; inapetenta; astenia, obezitatea, surmenajul psihic; nevroze produse de cauze diverse.

Spalatul pe fata si pe maini cu roua se face tot dimineata, cu putin inainte de rasaritul soarelui. Trebuie gasita o iarba foarte curata, prin care se trec mainile de mai multe ori, frecandu-le una de alta, ca la o spalare normala. Apoi, se spala fata si gatul cu roua culeasa prin trecerea palmelor prin iarba. La sfarsit, nu va stergeti cu prosopul, ci lasati ca roua sa se zvante pe fata. Aceasta procedura se poate face o singura data sau, si mai bine, mai multe zile la rand. Este mai mult decat o procedura care foloseste o apa cu calitati speciale, este un gest simbolic, cu radacini in negura timpurilor. In unele sate romanesti, acelasi ritual se facea in dimineata de Sfantul Gheorghe. O parte din aplicatiile practice ale acestei proceduri rezulta chiar din aceste virtuti purificatoare ale sale. Scepticilor le poate veni greu sa creada, dar sute de oameni s-au vindecat de anumite boli, mai ales de piele, cu acest procedeu.

Iata cateva indrumari practice preluate din medicina populara romaneasca: durerile de cap se vindeca daca te speli trei zile la rand pe fata, pe frunte si pe ceafa cu roua; / chipul reintinereste si capata stralucire daca este spalat cu roua cu doua zile inainte de Luna plina. Daca-i spalat cu roua de pe sanzienele de dupa noaptea de 24 iunie, el va capata un farmec cu totul aparte; / ochii durerosi, care obosesc repede sau lacrimeaza des, se vindeca daca spalam in fiecare zi, indelung, pleoapele cu roua. In unele parti era obiceiul ca aceasta spalare sa fie urmata de un sfert de ceas de privit norii sau o apa curgatoare domoala; / bolile de piele si bubele de orice fel dispar atunci cand le spalam cu roua. Spalatul se face in zi de sec (de post, dupa calendarul ortodox) ca sa sece bubele. Exista si un descantec care se spune in timpul spalarii: "Cum trece roua de soare/ Si spuma de mare,/Asa sa treaca raul de pe mine";

Rostogolitul prin iarba uda de roua este un obicei intalnit la multe popoare de pe toate continentele si care a fost preluat, se pare, de la necuvantatoare. Intr-adevar, daca dupa mai multe zile de captivitate in apartament, veti duce un caine in mijlocul unei poieni cu iarba uda, veti vedea ca, oricat ar fi fost de spalat si deparazitat inainte, el va face totusi o baie strasnica, tavalindu-se indelung prin iarba.

Rolul acestei tavaleli nu este cel al unei simple bai, ci are anumite efecte de revitalizare si reimprospatare cu totul deosebite. In popor se spunea ca asa cum gainile, cainii si toate animalele se scalda pe uscat, tot astfel omul trebuie sa-si curete trupul si sa-si alunge necazurile, tavalindu-se prin roua de dimineata, de dinaintea rasaritului soarelui. Este o procedura care necesita o iarba foarte curata si fara spini si mai mult spatiu de desfasurare, precum si o anumita izolare - pentru ca unui privitor neavizat ii va veni greu sa inteleaga ce faceti acolo, in iarba. In costum de baie, va veti intinde pe spate, rostogolindu-va apoi in stanga si in dreapta, asa incat toata suprafata corpului sa intre in contact cu roua.

La inceput, aceasta procedura nu va dura mai mult de 2-3 minute, in timp marind durata la maximum 5 minute. Imediat dupa rostogolitul prin roua va veti imbraca bine cu haine foarte curate si din fibre naturale, fara insa a va sterge cu prosopul. Apoi veti face cateva miscari dinamice, pentru incalzire. Este o metoda de inviorare si dinamizare foarte eficienta. Principala sa indicatie sunt bolile de piele, mai ales cele grave, dar in medicina populara era indicata pentru o lista mult mai cuprinzatoare de boli.