Stiri din Sanatate

Descrierea surditatii în cadrul comunitatii este importanta atat pentru profilaxia primara, cat si pentru cea secundara. Hipoacuzia reprezinta deficitul senzorial cel mai frecvent întalnit la om, avand o incidenta la nastere de 1 la 650 de nou-nascuti si o prevalenta în populatie de 10-12%. Cauzele surditatii la copil sunt clasificate în congenitale (prenatale), dobandite precoce (perinatale) si dobandite ulterior (postnatale). Din cauzele congenitale, 33% din hipoacuzii au incriminati factori mosteniti. Spectrul clinic al surditatii mostenite este larg si merge de la forme clinice usoare, manifestate doar prin surditate, fara alte anomalii clinice, pana la sindroame genetice care afecteaza mai multe sisteme.

Anomaliile cromozomiale sunt, de asemenea, asociate cu hipoacuzia. Copiii cu sindrom Down dezvolta aproape invariabil boli cronice ale urechii medii, cu o hipoacuzie progresiva pe frecventele înalte, care apare în adolescenta. Putini dintre acesti copii sunt nascuti cu surditate neurosenzoriala. Diagnosticul genetic este important pentru stabilirea oportunitatii unei sarcini ulterioare. Infectiile intrauterine raman o cauza semnificativa a surditatii congenitale, cea mai importanta infectie fetala fiind rubeola. Pana la aplicarea recentelor programe de imunizare antirubeolica, procentul copiilor cu surditate congenitala era în jur de 165. Cu toate ca si alte infectii congenitale, cum ar fi herpesul, toxoplasmoza si sifilisul, pot cauza surditati, acestea nu sunt semnificative statistic. Medicamentele administrate în timpul sarcinii pot avea, de asemenea, efecte adverse asupra aparatului auditiv în dezvoltare. Chinina a fost raportata ca fiind cauza a surditatii în anii ’50, cand era utilizata în provocarea avortului ilegal. Aminoglicozidele, în principal gentamicina, kanamicina, pot trece bariera placentara. Incidenta disfunctiilor auditive la copiii nascuti din mame tratate cu aminoglicozide în timpul sarcinii era cuprinsa între 7 si 45%.

Cauzele perinatale sunt raspunzatoare pentru aproximativ 20% dintre copiii surzi. Cohleea este sensibila în mod particular la anoxie. Bolile mamei si problemele obstetricale pot fi incriminate. Hiperbilirubinemia neonatala poate cauza, de asemenea, surditate. Cauza acesteia este boala hemolitica a nou-nascutului prin incompatibilitate de Rh. Acesti copii sunt afectati într-o proportie de pana la 80% si prezinta hipoacuzie neurosenzoriala. Cel mai mare risc de surditate îl au prematurii nascuti la mai putin de 32 saptamani si cu o greutate sub 1.500 g. Acesti copii sunt expusi riscului surditatii din cauza asfixiei la nastere, sindromului de detresa respiratorie, apneei, icterului, afectarii cerebrale si sepsisului. Datorita îmbunatatirii asistentei neonatale, incidenta surditatii la prematuri a scazut considerabil. Factorii postnatali sunt responsabili doar pentru o mica parte (în jur de 6% din toti copiii surzi) a surditatii infantile. Dintre acesti factori, meningita bacteriana este de departe cauza cea mai importanta a surditatii. Pe langa faptul ca meningitele afecteaza direct aparatul auditiv, utilizarea în tratamentul lor a aminoglicozidelor la concentratii înalte amplifica riscul aparitiei hipoacuziei. Numeroase alte boli neurodegenerative si metabolice sunt raspunzatoare de surditatea progresiva a copilului.

Observarea copiilor cu hipotiroidism congenital a aratat o incidenta crescuta a surditatii, ca si în cazul copiilor cu alte anomalii endocrine. Oreionul, pojarul si alte boli exantematoase pot produce surditate neurosenzoriala, hipoacuzia este limitata la o singura ureche sau afecteaza doar frecventele acute. Se stie ca aceste infectii ale copilariei sunt rar recunoscute ca fiind cauza unor surditatii neuro – senzoriale bilaterale severe. Investigatiile privind cauzele surditatii au scos în relief importanta catorva factori etiologici, incluzand meningita, ototoxicitatea medicamentelor administrate în timpul sarcinii sau în prima copilarie, rubeola congenitala, prematuritatea si boala hemolitica. Toate aceste etiologii cauzeaza atat handicapuri multiple, cat si surditati izolate. Toate pot fi prevenite. Odata surditatea identificata, prescrierea optima a tratamentului, între care protezarea auditiva cu aparate conventionale sau implantabile, poate îmbunatati considerabil comunicarea si calitatea vietii.