Stiri din Sanatate

Exista în randul publicului tendinta la autodiagnosticarea acestei boli, mergandu-se uneori pana la un fel de „mandrie morbida“ a pacientilor în privinta purtarii acestui diagnostic. Aceasta tendinta, coroborata cu abordarea superficiala a simptomatologiei de catre medici, cu teama acestora de a nu gresi prin omisiune si cu penuria unor tehnici moderne de diagnostic, duce la supradiagnosticarea cardiopatiei ischemice si la tratamentul inutil al multor persoane. Pentru a evita aceasta situatie, este necesar un demers diagnostic riguros, bazat pe o discutie atenta si amanuntita cu pacientul, pe examinarea completa a acestuia si, nu în ultimul rand, pe investigatii imagistice si de laborator adecvate.

Nu orice durere precordiala înseamna cardiopatie ischemica. Cea mai mare parte a durerilor de piept au alta cauza: reumatismala, osteo-musculara, nevralgica, digestiva sau pleuro-pulmonara. Durerea specifica de angina este situata în centrul pieptului, nu în partea stanga, si are o suprafata de proiectie mai mare, fiind în mod tipic aratata de pacient cu toata palma, si nu cu un deget. Ea seamana cu o apasare, presiune, strangere, greutate, mai rar arsura, niciodata întepatura sau junghi. În mod caracteristic, afecteaza adultii de peste 40 de ani, care acumuleaza mai multi factori de risc cardiovascular. Angina pectorala apare la efort sau în conditii de stres psihic, dureaza pana la zece minute (de obicei, trei-cinci minute) si se amelioreaza la repaus sau la administrarea de nitroglicerina.

Electrocardiograma, investigatia cel mai des folosita pentru diagnostic, nu este din pacate suficienta pentru a confirma sau infirma cardiopatia ischemica. Contrar impresiei generale, foarte rar examinarea unei electrocardiograme este suficienta pentru a pune sau exclude diagnosticul de cardiopatie ischemica, mai ales pentru ca, între crizele de angina, traseul electrocardiografic poate fi absolut normal. Un diagnostic corect presupune compararea mai multor electrocardiograme, dintre care în mod ideal una în timpul durerii, si integrarea informatiilor electrocardiografice cu simptomatologia clinica si rezultatele altor investigatii paraclinice.

Diagnosticul de certitudine al cardiopatiei ischemice nu este usor de realizat. Daca diagnosticul prezumptiv se pune prin analizarea durerii precordiale, examen clinic si electrocardiografie, stabilirea unui diagnostic cert presupune efectuarea unor investigatii suplimentare: testul de efort, scintigrafia de stres, ecografia cardiaca Doppler, monitorizarea Holter sau coronarografia. Desi e o metoda diagnostica sigura si eficienta, folosita în lume de 40 de ani (anual investigandu-se prin aceasta tehnica sute de mii de pacienti), perceptia coronarografiei în Romania este în continuare de investigatie de exceptie, de pionierat, la care accesul pacientilor este în mod arbitrar si nejustificat restrictionat.