Stiri din Sanatate

Candidoza intestinala este o afectiune micotica deosebit de importanta, atat prin tulburarile digestive pe care le produce, precum si prin incidenta din ce in ce mai crescuta in ultimii ani a candidozei sistemice, cu punct de plecare intestinal. Candidoza intestinala face parte din micozele profunde, a caror simptomatologie este nespecifica, putand fi diagnosticate numai daca ne gandim la ele. Micozele mucoaselor digestive sunt determinate aproape exclusiv de blastomicelele speciei Candida. Exista 80 de varietati ale speciei Candida. Cele mai patogene varietati sunt abicans si tropicalis, cu larga raspandire in zonele temperate si tropicale. Candida albicans saprofita este considerata endogena. Sursa exogena este discutata in caz de candida sistemica (contaminare prin cateterism venos sau vezical). Candida albicans este un sa profit al mucoaselor digestive, bronsice si al mucoasei vaginale. Este stiut ca mucoasa digestiva normala este capabila sa suporte populatii saprofite mari de candida, in comparatie cu alte mucoase si cu pielea.

Exista o serie de factori care favorizeaza infectia cu candida albicans. Dintre acestia o atentie deosebita trebuie acordata factorilor iatrogeni, ce sunt responsabili de cresterea morbiditatii prin infectii fungice. Utilizarea larga, abuziva si prelungita a antibioticelor antimicrobiene favorizeaza dezvoltarea fungilor, reprezentand un factor de risc pentru proliferarea intestinala si invazia sistemica a candidei albicans. S-a constatat ca septicemiile cu candida albicans au o incidenta crescuta in ultimii ani, ca urmare a antibioticoterapiei. Scaderea imunitatii celulare, implicata in apararea antimicotica s-a constatat si dupa utilizarea imunodepresoarelor si citostaticelor. Un alt factor favorizant al infectiilor cu candida albicans il reprezinta starile patologice care cresc receptivitatea la infectia cu candida albicans, cu aparitia de forme sistemice grave de candidoza (stari debilitante, procese maligne, deficit imun congenital, disfunctii imunologice, malnutritie, unele endocrinopatrii: hipotiroidismul primar, boala Addison). Nespecificitatea manifestarilor clinice face ca diagnosticul de infectie gastrointestinala cu candida sa fie stabilit tardiv sau chiar dupa deces.

Tranzitul intestinal este accelerat, cu scaune numeroase si in cantitate mica. De obicei, la sugar apare asocierea candidozei bucale cu tulburarile digestive. Disfagia (refuzul biberonului la sugar din cauza dificultatii de inghitire), varsaturile, durerea retrosternala pot fi semne ale unei candidoze esofagiene numai cu stenoza esofagiana sechelara. Eritemul fesier candidozic, cu aspect eritemato-scuamos, asociate diareei si stomatitei albicans reprezinta forma cutaneo-mucoasa a candidozei digestive. Aceasta forma de candidoza cutaneo-mucoasa trebuie diferentiata de candidoza cutaneo-mucoasa din endocrinopatii si din deficitele imune congenitale sau care are o evolutie cronica. Incidenta cronica a infectiei candidozice din ultimele decenii, nespecificitatea si variabilitatea individuala a manifestarilor clinice (aspect de gastroenterita, enterocolita, sindrom de malabsorbtie) impun aceasta micoza in diagnosticul diferential al oricarei tulburari intestinale, acute sau cronice. Certificarea etiologica a tulburarilor intestinale cauzate de infectia cu candida albicans se face prin culturi si/sau prin examene histopatologice. La copilul mare si la adult, sursa de infectie pentru candidoza intestinala este endogena. La nou-nascut si la prematur, candidoza digestiva apare prin contaminarea din surse exogene.

De regula, la nou-nascut, candida face parte din flora normala a tulbului digestiv. Atunci cand la nou-nascut se gasesc levuri in flora buco-faringiana, acestea apar prin contaminare. Contaminarea nou-nascutului cu candida albicans se face prin transmiterea candidei de catre personalul de ingrijire din maternitate, de catre purtatorii de candida albicans sau care transmit fungul din leziuni cutanate candidozice ale acestor nou-nascuti sau din focarele acestora. Este admisa si contaminarea de pe piele intre doi nou-nascuti din maternitate. Contaminarea materno-vaginala este mai rara. Candidoza intestinala a nou-nascutului este, de obicei, asociata cu candidoza bucala (muguet). Muguet-ul este un semn evocator al etiologiei micotice a tulburarilor digestive din candidoza intestinala: varsaturi, inapetenta, diaree, malabsorbtie, ultimele doua aparand dupa primele doua luni de viata. Un alt simptom al candidozei intestinale este eritemul fesier la nou-nascut, care dispare dupa vindecarea candidozei intestinale.

Particularitatile infectarii cu candida albicans la nou-nascuti si sugari presupun masuri profilactice in colectivitati: - depistarea purtatorilor prin prelevari bucale si rectale (coprocultura recoltata cu sonda) si tratament sistematic de sterilizare; - igiena riguroasa, mai ales a mainilor personalului (utilizarea solutiilor antiseptice); - material de ingrijire personal (biberoane, scutece). in formele de candidoza digestiva confirmata, tratamentul va fi recomandat numai de medic care va decide medicatia si durata sa.