Stiri din Sanatate

Durerea de cap puternică, însoţită uneori de stare de vomă sau de tulburări de vedere, poate anunţa anevrismul cerebral. Este bine să cunoşti care sunt cauzele şi simptomele acestei complicaţii, astfel încât să iei din timp măsurile necesare.

Anevrismul cerebral, una dintre afecţiunile cerebrovasculare tot mai des întâlnite indiferent de vârstă, reprezintă dilatarea unei porţiuni dintr-un vas de sânge (şi umflarea zonei respective), ce apare ca urmare a slăbirii peretului acestuia.

„Anevrismele cerebrale sunt de două feluri: rupte sau nerupte. Fisurarea unuia poate să apară în unele cazuri, ducând la o sângerare minimă, care favorizează apariţia unei dureri de cap la fel de intensă ca şi cea provocată de ruptura anevrismală. Aproape întotdeauna, fisurarea unui anevrism este urmată de o ruptură masivă a acestuia“, spune dr. Sofia Nistor, medic specialist neurochirurgie în cadrul Spitalul European Polisano, Sibiu.

Sensibilitatea la lumină, unul dintre simptome

Adesea, anevrismele cerebrale fără ruptură sunt asimptomatice, mai ales dacă sunt de mici dimensiuni. Semnele fizice ale acestui tip de anevrism apar doar atunci când sunt afectate structurile de lângă vasul de sânge unde a apărut dilatarea.

Printre simptomele care pot anunţa prezenţa anevrismului nerupt se numără dilatarea unei pupile fără alterarea stării de conştienţă, durere deasupra sau în spatele unui ochi, tulburări oculare, amorţeli sau pareză la nivelul feţei, dar şi căderea unei pleoape.

În schimb, atunci când anevrismul se rupe, persoana poate resimţi o durere de cap extrem de severă, greţuri, vărsături, înţepenirea cefei, nu poate suporta lumina sau chiar suferi crize epileptice sau stare de leşin până la comă.

Fumatul, factor de risc

Rezultatele statisticilor recente au arătat că anevrismele cerebrale sunt mai des întâlnite la adulţi, femeile fiind mai predispuse acestui tip de afecţiune. Factorii care duc la apariţia bolii sunt de două feluri: congenitali sau cei dobândiţi pe parcursul vieţii.

„Riscul de apariţie a anevrismului este mai ridicat dacă bebeluşul se naşte cu una dintre următoarele probleme de sănătate: afecţiuni ale ţesutului conjunctiv (sindromul Ehlers-Danlos), boala rinichiului polichistic, coarctaţia de aortă (îngustarea acestui vas de sânge), prezenţa altor malformaţii arterio-venoase cerebrale sau dacă au existat în familie antecedente (la rudele de gradul I)“, explică medicul Sofia Nistor.

De asemenea, fumatul, consumul cronic de alcool sau de droguri (în special cocaină), înaintarea în vârstă, hipertensiunea, ateroscleroza, dar şi traumatismele craniocerebrale completează lista factorilor care pot duce la apariţia anevrismului.

În ce constă tratamentul

Cele două tipuri de tratament al unui anevrism sunt cliparea lui (prin chirurgie deschisă) sau embolizarea/stentarea anevrismului (procedură realizată endovascular). Ambele proceduri sunt invazive şi presupun un anumit risc în timpul efectuării lor.

„Tratamentul unui anevrism nerupt trebuie gândit în funcţie de locul unde el este localizat şi de riscul de ruptură al acestuia pe durata vieţii pentru acea persoană. Nu toate anevrismele nerupte necesită tratament! Dacă persoana a suferit un anevrism de acest tip este foarte important să evite situaţiile care pot duce la creşterea sau scăderea bruscă a tensiunii arteriale, dar şi fumatul“, adaugă medicul Sofia Nistor.

SFATUL Click! Sanatate: Mergi de urgenţă la medic dacă observi că suferi de oricare dintre simptomele specifice anevrismului cerebral.

Ştiai că...
... scăderea nivelului de hormoni estrogeni după perioada de menopauză poate creşte riscul de apariţie a anevrismului cerebral?

Dr. Sofia Nistor, medic specialist neurochirurgie, Spitalul European Polisano, Sibiu

Diagnosticul de anevrism cerebral se poate pune în urma efectuării următoarelor investigaţii medicale: tomografie (de obicei este primul test, cel mai rapid şi mai la-ndemână pentru a determina prezenţa sângelui intracranian) şi puncţia lombară (dacă pacientul a suferit o hemoragie în zona dintre creier şi ţesuturile subţiri care îl acoperă), atunci sângele este prezent în lichidul cefalorahidian.

De asemenea, pacientul trebuie supus unui RMN (se efectuează în cazul în care analizele anterioare sunt negative, dar suspiciunea de hemoragie există), dar şi unei arteriografii/angiografii cerebrale (este o procedură invazivă de diagnostic al anevrismelor, prin care se vizualizează vasele cerebrale).