Anghinarea, care se mai numeste darul Sfintei Marii, este o leguma cu un efect benefic general asupra organismului, actiunea sa concentrandu-se asupra sistemului digestiv si cardiovascular. Leguma de origine mediteraneana, anghinarea contine numeroase substante nutritive, fapt care îi confera si proprietati curative importante. Deoarece frunzele contin mai multe substante nutritive, în scop terapeutic, acestea vor fi preferate bulbului si cozii. Persoanele care sufera de afectiuni acute renale si hepato-biliare nu vor consuma anghinare sau produse derivate. Anghinarea se va consuma imediat dupa preparare (gatire), deoarece în timp aceasta devine toxica.
Ceaiul de anghinare se prepara oparind o lingura de frunze maruntite în 500 ml de apa, dupa care se lasa la racit, apoi se strecoara. Prima cana se bea dimineata, pe stomacul gol, apoi se sta întins în pat, pe partea dreapta, pentru 30 de minute. Restul cantitatii se consuma cu jumatate de ora înainte de mesele principale. Se poate îndulci cu miere de albine. Ceaiul este recomandat în caz de nefrite, urticarii, prurit, afectiuni ale tubului digestiv, constipatie, diaree, voma, greata, enterita, fermentatie intestinala, colite, hemoroizi, lipsa poftei de mancare, diabet, hipertensiune.
Cura cu ceai de anghinare dureaza 60 de zile, dupa care se face pauza 14 zile. Vinul de anghinare este recomandat pentru scaderea nivelului de colesterol si se prepara astfel: 80 g de frunze uscate se pun la macerat într-un litru de vin rosu organic, pentru 14 zile. Se consuma cate 50-70ml de vin zilnic, dupa masa de pranz. Tinctura de anghinare este recomandata pentru detoxifierea ficatului, stimularea bilei si digestiei si se prepara astfel: 50 g de frunze maruntite se pun la macerat în 250 ml de alcool de 70º, timp de 15 zile, agitandu-se recipientul de 6-8 pe zi, dupa care se strecoara si se pastreaza în sticlute mici, închise la culoare. Se administreaza 5-15 picaturi de 3 ori pe zi, diluate în apa sau ceai, înaintea meselor principale cu 15 minute.
