Cu se creste imunitatea in mod corect

În fiecare iarnă mulţi dintre noi mergem la medicul de familie pentru a ne prescrie ”ceva pentru imunitate”.

Medicul Otilia Ţigănaş ne oferă o poveste care ne ajută să înţelegem şi ce este de fapt imunitatea.

Să comparăm corpul tău cu propia casă. Un apartament, să zicem. Cum te fereşti de spărgători?

Întâi, cel mai simplu, punând o uşă la intrare. Clar. Apoi, te asiguri că funcţionează bine clanţa, apoi mai pui o yală şi încui cu cheia. Unii, mai preventivi, încuie chiar cu două chei! Ce mai faci ca să te aperi? Închizi geamurile, le pui plasă contra insectelor, montezi obloane. DAR!! Corpul tău e mult mai deştept decât atât! Pe lângă apărarea prin uşi şi geamuri (deci din gură, nas, urechi, puţă etc), ţine şi nişte poliţişti de veghe zi şi noapte, ca să te apere la nevoie. Corpul tău are nişte poliţişti care se plimbă nonstop din odaie în odaie şi, dacă-i bai, intervin imediat (imunitatea umorală/celulară).

-Fie ai nesocotit apărarea de bază şi ai lăsat uşa larg deschisă noaptea (adică chiar te bagi cu cizma într-un focar infecţios, fără să-ţi pese!)

-Fie el, infractorul, e diabolic, parşiv şi mai bun decât tine+poliţiştii tăi. (Adică se declanşează o boală).

Odată intrat hoţul în casă, încerci (tu+poliţaii de serviciu de prin camere), să-l prindeţi. Şi-l cam prindeţi. Fiindcă voi sunteţi mulţi, luptaţi pe teren propriu, iar hoţul e singur, între străini. Dacă nu-l prindeţi, oricum fuge el de frică. (Este faza de boală virală care, uşor ajutată, se încheie prin tine, nu prin medicamente.)

Dacă, însă, deşi-l alergi pe hoţ prin casă două- trei zile, iar el nici nu pleacă, nici nu se potoleşte, chemi mascaţii&autorităţile în ajutor. Adică eşti nevoit să începi, totuşi, cu doctorii +/_ medicamentele.

Bazat pe acest model, află mai bine care-i cea mai mare tâmpenie pe care o poţi face!

E cam aşa: stai tu noaptea-n pat insomniac, uşile bine ferecate, nevasta doarme molcom. Pe sub geam, pe trotuar, se mai aud paşi de trecători, dar tu sesizezi un foşnet pe aleea din spate şi-ţi pare că cineva încearcă clanţa pe dinafară. Nu ciuleşti urechile, nu aştepţi să vezi dacă zgomotul se repetă, nu te bazezi pe ajutoarele din casă, nici pe 112, ci te înarmezi cu un pistol mitralieră de ultimă geneaţie/producţie americană şi începi să tragi haotic în jur. Adică, începi cu un antibiotic de la primul foşnet!

În timp ce tragi haotic prin aer, îţi împuşti nevasta, fiindcă era lângă tine, ucizi toţi poliţiştii care te păzeau (imunitatea!) şi laşi geamurile fără sticle. Uşa ciuruită basculează în bătaia vântului. Ba mai omori şi doi-trei trecători care se aflau întâmplător prin zonă, când tu mitraliai.

EXACT acesta este modelul antibioticului în viroze!! Când tu ucizi fără milă totul, sperând că, printre cadavre, se află şi infractorul care PUTEA cândva să te atace. Nici măcar nu-i sigur că te-ar fi atacat. În jurul tău zac leşuri, casa-i ca după război, tu văduv de război, apoi te miri că intră la furat şi un copilaş de patru ani, într-atâta eşti de vulnerabil! Şi tu vei face cu nervii.

De ce dau chiar şi unii medici antibiotic, din prima? De ce îţi pun chiar ei mitraliera-n mână?

-Pentru că POT! În România, ai acces destul de uşor la „mitralieră”, fără prea multe reglementări. Aproape te îmbie din vitrină!

-Pentru că unii sunt incompetenţi. Există incompetenţi, în orice breaslă! Chiar şi la o centrală atomică, altfel nu-mi explic cum pot exploda.

-Pentru că se spală pe mâini de tine. Orice catastrofă ar urma, el poate zice “Dar ţi-am dat mitraliera-n mână, dragule! Mai multe… chiar n-aveam ce să fac!”, în timp ce de toate dezastrele post împuşcături, vei fi păgubit doar tu, nu el.

Ce catastrofe pot urma? Imprevizibilul sau rarisimul din medicină. Aceleaşi ca-n viaţa reală. Te poate călca TIR-ul pe un trotuar? Poate. Dar care-i şansa?

La final, aduc în discuţie cererea multor pacienţi: – Daţi-mi ceva pentru imunitate!

Vă rog să reluaţi mental modelul de mai sus.