Stiri din Sanatate

Organizatia Natiunilor Unite (ONU) a decretat, in 2010, ca accesul la apa potabila este un drept uman. Ziua Mondiala a Apei este sarbatorita anual pe 22 martie, iar, in 2019, are ca slogan "Leave No One Behind/ Nu lasa pe nimeni in urma".

Ziua Mondiala a Apei, impusa de ONU in 1993, este o ocazie de a reflecta la importanta consumului de apa curata, din surse sigure si la modalitatile prin care cei mai putin norocosi pot obtine un acces mai usor la o astfel de resursa, potrivit Mediafax. O consecinta a cresterii demografice, a dezvoltarii economice si a evolutiei modurilor de consum, cererea de apa la nivel mondial va creste cu 20-30% pana in 2050 fata de prezent, potrivit raportului anual privind apa realizat de ONU si UNESCO. In acelasi timp, schimbarile climatice risca sa complice accesul la apa potabila, prin secete si inundatii.

Accesul deficitar la apa potabila de calitate si lipsa serviciilor de reciclare a apei uzate menajere afecteaza grav populatia, anual fiind inregistrate aproximativ 780.000 de decese din cauza dizenteriei si a holerei, iar numarul victimelor este mai mare decat cel provocat de conflicte, seisme si epidemii, potrivit aceluiasi raport.

In 2015, aproximativ 844 de milioane de persoane nu aveau acces la servicii de apa potabila sigure si doar 39% din populatia mondiala dispunea de servicii de reciclare a apei uzate sigure. Obiectivul definit de programul ONU pentru dezvoltare care prevede, pana in 2030, acces universal si echitabil la apa potabila, cu costuri pe care si le poate permite oricine, ar putea sa nu fie atins.

Sursele de poluare sunt materiile fecale, pesticidele, nitratii din agricultura si substantele poluante "emergente", precum reziduurile de medicamente. Raportul face diferenta intre "situatia saracilor din mediul urban, a celor din mediul rural si a persoanelor stramutate cu forta".

In tarile mai putin avansate, 62% dintre cetateni traiesc in cartiere foarte sarace, unde frecvent nu au acces la apa potabila si nici la servicii de reciclare. Aceste persoane se aprovizioneaza cu apa de la vanzatori ambulanti si din camioane de tip cisterne si platesc preturi si de zece ori mai mari decat concetatenii mai bogati, care au apa la robinet.

Majoritatea persoanelor care au acces la apa potabila neimbunatatita si nu beneficiaza de servicii de reciclare traiesc in zone rurale, unde infrastructura in domeniu este deficitara. Femeile sunt adesea dezavantajate, in mediul rural ele fiind insarcinate sa se ocupe de aprovizionarea cu apa, o munca nerecunoscuta si neplatita.

O situatie particulara este cea a refugiatilor. La sfarsitul lui 2017, 68,5 milioane de persoane erau stramutate din cauza unor conflicte sau persecutii, iar acestea nu au acces la resurse si servicii de baza. Deplasarea in masa pune presiune asupra resurselor si serviciilor, se mai arata in raport. Statele si companiile private ar trebui sa investeasca masiv in infrastructura. Nevoile sunt estimate la 114 miliarde de dolari anual, de trei ori mai mult decat se cheltuie in prezent, fara a lua in considerare costurile de functionare si intretinere.