Stiri din Sanatate

Cauzele cistitei interstițiale. Cistita interstițială este o boală rară, dar invalidantă. Se numește acum sindromul vezicii dureroase. Se caracterizează prin dureri în abdomenul inferior și îndemnuri frecvente la urinare, zi și noapte. Aceste dureri și urgența de a urina sunt adesea foarte intense, uneori insuportabile, în așa fel încât cistita interstițială poate fi un adevărat handicap social, împiedicând oamenii să părăsească locuințele. Durerea poate afecta, de asemenea, uretra (canalul care duce urina de la vezică spre exterior) și, la femei, vaginul. Urinarea (urinarea) ameliorează parțial sau complet durerea. Cistita interstițială afectează mai ales femeile. Deocamdată, nu există nici un remediu pentru această afecțiune, care este considerată cronică.

Aveți grijă să nu confundați cistita interstițială cu cistita clasica: cistita clasică este o infecție urinară cauzată de bacterii; cistita interstițială nu este o infecție și cauza acesteia nu este cunoscută.

În cistita interstițială, mucoasa internă a vezicii urinare este sediul unor anomalii inflamatorii vizibile. Rănile mici prezente pe acest perete din interiorul vezicii urinare pot sangera usor și sunt cauza durerilor și a dorinței de a goli vezica urinară.

Originea inflamației observată în cistita interstițială nu este cunoscută cu certitudine. Unii oameni leagă debutul cu operația, nașterea sau o infecție a vezicii urinare grave, dar în multe cazuri pare să apară fără a se cunoaste cauza. Cistita interstițială este probabil o boală multifactorială, care implică mai multe cauze.

Sunt studiate mai multe ipoteze. Cercetătorii vorbesc despre o reacție alergică, o reacție autoimună sau o problemă neurologică din peretele vezicii urinare. Nu este exclus ca și factorii ereditari să contribuie.

Cauzele cistitei interstițiale
Alterarea peretelui vezicii urinare. Din anumite motive necunoscute, stratul protector căptușește interiorul vezicii urinare (celule și proteine) este modificat la multe persoane cu cistită interstițială. Acest strat previne, în mod normal, ca iritanții din urină să intre direct în contact cu peretele vezicii urinare.

Strat protector intravezical mai puțin eficient. La persoanele cu cistită interstițială, acest strat protector ar acționa mai puțin eficient. Urina poate irita vezica și poate provoca inflamații și o senzație de arsură, cum ar fi atunci când se aplică alcool pe o rană.

O substanță numită AFP sau factor antiproliferativ se găsește în urina persoanelor cu cistită interstițială. Poate fi implicata, deoarece pare să inhibe reînnoirea naturală și regulată a celulelor care acoperă interiorul vezicii urinare.

Boala autoimună. Inflamarea vezicii urinare se poate datora prezenței anticorpilor nocivi care atacă peretele vezicii urinare (reacție autoimună). Astfel de anticorpi au fost găsiți la unele persoane cu cistită interstițială, fără a ști dacă acestea sunt cauza sau consecința bolii.

Hipersensibilitate a nervilor vezicii urinare. Durerea cu care se confruntă persoanele cu cistită interstițială ar putea fi durerea „neuropatică”, adică cauzată de disfuncția sistemului nervos al vezicii urinare. Astfel, o cantitate minusculă de urină ar fi suficientă pentru a „excita” nervii și a declanșa semnale dureroase, mai degrabă decât doar o senzație de presiune.

Evolutia bolii
Sindromul evoluează diferit de la o persoană la alta. La început, simptomele tind să apară și să dispară singure. Perioadele de remisie pot dura câteva luni. Simptomele tind să se înrăutățească odată cu anii. În acest caz, durerile se agravează și solicită urinarea devine mai frecventă.

În cazurile cele mai severe, nevoia de a urina poate apărea de până la 60 de ori în 24 de ore. Viața personală și socială este foarte afectată. Durerea este uneori atât de intensă încât descurajarea și frustrarea pot duce unele persoane la depresie, ba chiar la sinucidere. Sprijinul persoanelor dragi este crucial.

Încă nu există remediu pentru cistita interstițială. Acestea fiind spuse, mai multe medicamente și tratamente pot fi oferite pentru ameliorarea simptomelor. Trebuie menționat că există încă puține date despre eficacitatea acestor tratamente și că unele dintre ele sunt utilizate doar în mod experimental.