Stiri din Sanatate

Reactiile adverse ale antibioticelor. Antibioticele sunt administrate pentru infectiile cu bacterii. Asa cum este si cazul altor medicamente, consumul acestora provoaca uneori reactii adverse specifice fiecarei clase de antibiotice.

in 1928, englezul Alexander Fleming a dezvoltat primul antibiotic, penicilina. Datorita antibioticelor, astazi se trateaza cu succes majoritatea infectiilor bacteriene, care duceau la moarte.

Astazi, exista in jur de zece clase de antibiotice. Cele mai frecvent utilizate sunt: ​​peniciline, cefalosporine, aminoglicozide, macrolide, fluorochinolone, glicopeptide si imidazoli.

Spectrul de bacterii pe care un antibiotic il poate trata este numit „spectru antibiotic”. Astfel, un antibiotic cu spectru larg va fi activ pe multe bacterii.

Alegerea antibioticului depinde de bacterii si de locul infectiei. Uneori este necesar sa combinati 2 clase de antibiotice.

Prescrierea de antibiotice
Un antibiotic poate fi administrat oral, subcutanat, intravenos (forma severa) sau local (unguent).

Prescrierea unui antibiotic necesita analize de laborator pentru a afla bacteriile cauzatoare de infectie. in marea majoritate a cazurilor, antibioterapia este probabilistica, adica prescrisa in functie de contextul clinic.

Uneori, un antibiotic este prescris preventiv, cand exista un risc semnificativ de infectie: in principal in cazul unei interventi chirurgicale sau la persoane imunocompromise.

Sfaturi pentru o mai buna utilizare a antibioticelor
Evitati auto-medicatia: racelile, bronsita, faringita etc. sunt cauzate in cea mai mare parte de virusuri si nu necesita consumul de antibiotice. De exemplu, sputa verde in timpul infectiilor bronsice nu este sinonima cu infectii bacteriene. Ele pot fi la fel de usor virale si nu se pot vindeca cu antibiotice, ci pur si simplu in timp.

Consultarea unui medic va va permite sa alegeti cel mai potrivit antibiotic (activ pe bacteriile in cauza, fara spectru larg). Daca este necesar, medicul va va face niste analize pentru a alege antibioticul potrivit.

Este foarte important sa luati antibiotice pana la sfarsitul tratamentului.

Exista din ce in ce mai putine antibiotice noi si din ce in ce mai multa rezistenta bacteriana (riscuri de aparitie a „super-bacteriilor”). Prin urmare, este esentiala utilizarea rezonabila a antibioticelor.

Reactiile adverse ale antibioticelor
La fel ca majoritatea medicamentelor, antibioticele includ contraindicatii si reactii adverse.

Natura si modul de asimilare a antibioticelor sunt responsabile pentru anumite contraindicatii formale:

Peniciline: alergie.
Cefalosporine: alergie.
Aminoglicozide: contextul anesteziei, insuficientei renale, sarcina.
Macrolide: insuficienta hepatica.
Fluoroquinolone: ​​epilepsie, boli psihiatrice, sarcina, copii mici.
Glicopeptide: contextul anesteziei si insuficientei renale.
Imidazoli: alergie.

In majoritatea cazurilor, consumul de antibiotice nu va avea efecte secundare.

Peniciline: alergii, toxicitate neurologica, renala si digestiva si risc crescut de urolitiaza, in special la pacientii tineri, pana la 3 ani dupa tratament.

Cefalosporine: alergii, toxicitate neurologica, renala si digestiva si riscuri de litiaza pana la 5 ani de la tratament.

Aminoglicozide: toxicitati auditive si renale.
Fluoroquinolone: ​​alergii, toxicitate auditiva si risc de pietre la rinichi.

Macrolide: alergii, toxicitati hepatice si digestive

Glicopeptide: contextul anesteziei si insuficientei renale.
Imidazoli: fragilitate digestiva.