Aparent inutilul, si întotdeauna suparatorul apendice, evident atunci cînd este inflamat se dovedeste a fi un organ cu mult mai important decat a parut multor generatii de medici de-a lungul timpului. La mamiferele erbivore, apendicele este un organ mult mai bine dezvoltat comparativ cu cel al omului, iar functia sa principala la aceste animale este aceea de a ajuta digerarii cantitatilor mari de hrana vegetala. Apendicele uman se prezinta sub forma unui mic „intestin” modificat, atasat intestinului gros acolo unde acesta este unit cu intestinul subtire. Studiile recente au demonstrat iata, ca apendicele are un rol deosebit atunci cand omul este în stadiul de fetus si de copil.
Celulele endocrine apar în apendicele fetusului în cea de-a 11 saptamana de viata. Celulele endocrine din apendicele fetal produc diverse amine biogene si hormoni peptidici, compusi care regleaza mecanismele homeostatice. În cazul adultilor, apendicele intestinal este implicat în reglarea sistemului imunitar al organismului uman. Tesutul limfatic începe sa se acumuleze în apendice imediat dupa nasterea omului, si atinge un punct maxim în a doua si a treia decada a vietii, scazand însa treptat si ajungand sa dispara în jurul varstei de 60 de ani.
În primii ani de dezvoltare ai copilului, apendicele are functia unui organ limfatic, contribuind la maturizarea limfocitelor B, precum si în producerea anticorpilor de tipul imunoglobulinei de tip A. Cercetarile recente au aratat ca apendicele mai este implicat în producerea de molecule care directioneaza deplasarea limfocitelor spre diverse locatii ale organismului uman. De aceea apendicele nu trebuie privit ca un generator de probleme, ci ca un stimulator al imunitatii.
