Stiri din Sanatate

Ce este tetanosul și când trebuie să faci vaccin

Tetanosul este o boală infecțioasă cu potențial letal, cauzată de bacteriile din specia Clostridium tetani, care se găsesc pe scară largă în mediul înconjurător. Aceste bacterii pătrund în organism prin rănile deschise, iar leziunile specifice pot varia. Este esențial să înțelegem pericolul pe care îl reprezintă tetanosul și să ne protejăm corespunzător împotriva infecției. Sporii bacteriei sunt extrem de rezistenți, persistând în sol, în intestinul animalelor și pe suprafețele precum pielii și uneltele metalice ruginite. Este important să fim conștienți de aceste riscuri și să luăm măsuri adecvate pentru prevenirea tetanosului.

Tetanosul este o afecțiune provocată de infecția cu bacteriile Clostridium tetani, ce poate apărea atunci când sporii acestor bacterii pătrund în corp printr-o rană deschisă sau o leziune a pielii, transformându-se ulterior în bacterii active. Aceste bacterii produc o toxină extrem de puternică numită tetanospasmină, care se răspândește în organism prin sistemul circulator, afectând sistemul nervos și creierul.

Simptomele tetanosului includ:

- Încleștarea maxilarului și incapacitatea de a deschide gura;
- Spasme musculare severe și dureroase, mai ales în regiunea spatelui, abdomenului și extremităților;
- Rigiditate musculară ce poate afecta întregul corp;
- Dificultăți la înghițire;
- Convulsii;
- Dureri de cap;
- Febra și transpirații;
- Creșterea tensiunii arteriale;
- Tahicardie (ritm cardiac accelerat).

Oricine poate contracta tetanosul în lipsa imunizării prin vaccinare. Afecțiunea prezintă un risc mai mare în cazul nou-născuților și al femeilor gravide care nu au primit toate dozele de vaccin, conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății. Tetanosul manifestat în timpul sarcinii sau în primele șase săptămâni de viață ale nou-născutului este cunoscut sub numele de tetanos matern, în timp ce tetanosul prezent în primele 28 de zile de viață este denumit tetanos neonatal.

În cazul tetanosului neonatal, simptomele includ:

- Spasme musculare;
- Incapacitatea nou-născutului de a suge;
- Plâns excesiv.

Tetanosul este extrem de periculos, având potențialul de a provoca consecințe grave și chiar de a pune în pericol viața. La adulți, între unu și doi cazuri din zece se soldează cu deces. Totuși, tetanosul neonatal este de departe cel mai grav, având o rată de mortalitate care poate atinge șapte din zece cazuri.

Complicațiile asociate cu tetanosul includ:

- Fracturi și rupturi de ligamente, generate de spasmele musculare violente;
- Embolia pulmonară, o condiție în care un cheag de sânge blochează o arteră pulmonară, determinând insuficiență respiratorie și, uneori, deces;
- Pneumonia de aspirație, o infecție pulmonară provocată de inhalarea accidentală a salivației sau a vărsăturilor;
- Dificultăți respiratorii severe cauzate de spasmele mușchilor respiratori.

Decesul poate interveni din cauza asfixiei, cauzate de spasmele laringelui sau de blocarea cutiei toracice.

Diverse tipuri de leziuni pot crea condiții favorabile pentru intrarea sporilor bacteriei Clostridium tetani în organism. Riscul de infectare nu este atât de mult influențat de dimensiunea rănii, cât de adâncimea acesteia. Leziunile profunde oferă un mediu optim pentru dezvoltarea bacteriei care cauzează tetanosul. În plus, orice rană, indiferent de mărimea sau adâncimea ei, care nu este tratată corespunzător, prezintă un risc crescut de infectare.

Conform Centrului American pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC), modalitățile comune de infectare includ:

- Rănile contaminate cu murdărie, fecale sau salivă;
- Leziuni punctiforme - provocate de obiecte cum ar fi cuiul sau acul, care pătrund în piele;
- Arsuri;
- Leziuni de la zdrobire;
- Leziuni cu țesut mort;
- Rănile superficiale insuficient curățate;
- Incizii chirurgicale;
- Mușcături de insecte;
- Infecții dentare;
- Fracturi expuse;
- Răni cronice și infecții;
- Consumul de droguri pe cale intravenoasă;
- Injecții intramusculare.

Perioada de incubație a tetanosului, adică intervalul de timp între infectare și apariția simptomelor, variază între 3 și 21 de zile, majoritatea cazurilor manifestându-se în primele 14 zile.

Vaccinarea este o măsură esențială în prevenirea tetanosului și este parte integrantă a schemelor naționale de vaccinare. Datorită campaniilor extinse de vaccinare, boala este rară în țările dezvoltate, dar rămâne o problemă serioasă de sănătate în regiunile în curs de dezvoltare unde vaccinarea nu este practicată pe scară largă.

Anatoxina antitetanică, componenta principală a vaccinului antitetanos, este inclusă pe lista medicamentelor esențiale de către Organizația Mondială a Sănătății. Această anatoxină este o variantă inactivată a toxinei produse de bacteriile Clostridium tetani.

În România, vaccinul antitetanos este parte a programului național de vaccinare pentru nou-născuți, copii și adolescenți. Potrivit calendarului național de vaccinare, vaccinul se administrează în cinci doze, în vaccinuri combinate, după cum urmează:

- La 2 luni, vaccin hexavalent diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic-Haemophilus B-hepatitic B;
- La 4 luni, vaccin hexavalent;
- La 11 luni, vaccin hexavalent;
- La 5-6 ani, vaccin tetravalent (diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic);
- La 14 ani, vaccin trivalent diftero-tetano-pertussis acelular pentru adulți.

Primele trei doze sunt considerate doze primare, în timp ce restul sunt doze de rapel.

Pentru adulți, după primirea dozelor primare și de rapel în copilărie și adolescență, majoritatea dezvoltă o imunitate îndelungată împotriva tetanosului, însă nivelul de protecție poate scădea în timp. O revaccinare la fiecare 10 ani este recomandată de către Organizația Mondială a Sănătății pentru menținerea unei protecții ridicate împotriva bolii.

În anumite circumstanțe, cum ar fi în cazul unei răni severe sau cu risc crescut de contaminare, este posibil să fie necesară o revaccinare mai frecventă. De exemplu, dacă a trecut mai mult de 5 ani de la ultima doză de vaccin antitetanos și suferi o rană gravă, se recomandă administrarea unei doze de rapel în primele 48 de ore pentru a preveni infecția.

Dacă nu ai primit niciodată vaccinul antitetanos, îl poți face oricând. Ulterior, revaccinarea la fiecare 10 ani este recomandată. Înainte de a decide asupra vaccinării, este întotdeauna important să discuți cu medicul tău despre opțiunile disponibile și despre cel mai potrivit plan de vaccinare pentru tine. Este important să consulți un medic pentru diagnostic și tratament adecvat.