Stiri din Sanatate

Bolile micotice sunt afectiuni cauzate de invadarea organismului de catre paraziti micotici patogeni sau potential patogeni. O parte dintre aceste ciuperci traiesc ca saprofiti in natura (saprofiti exogeni) sau in organismul uman sau animal (saprofiti endogeni) si devin numai accidental paraziti. Infectiile provocate de parazitii micotici sunt larg raspandite in intreaga lume. Dupa localizarea lor, infectiile micotice se pot clasifica in doua categorii: - micoze superificiale, cand parazitii micotici ataca cu predilectie pielea si anexele sale; - micoze profunde, cand parazitii micotici invadeaza organele interne, sistemul nervos central, tesuturile subcutanate, oasele. in tara noastra predomina micozele superficiale, cele profunde avand o aparitie sporadica.

Micozele superficiale - dermatofitiile sunt produse de dermatofiti si cuprind urmatoarele tipuri principale de leziuni: - micoze cutanate (epidermofitii); - micoze unghiale (onicomicoze); - pilomicoze; - micoze supurate. Micozele cutanate sau epidermofitiile sunt infectii ale epidermului cornos, provocate de ciuperci parazite. Tinea pedis (infectia fungica a piciorului) este o infectie micotica cu raspandire in toate continentele, fiind mai frecventa la varsta adulta, fara deosebire de sex. Conditiile care favorizeaza raspandirea acestei micoze sunt: dusurile colective, baile publice, bazinele de inot, strandurile, salile de sport, lucrul la temperaturi ridicate. O alta cauza o reprezinta folosirea ciorapilor din material plastic, care impiedica respiratia cutanata normala, retinand astfel transpiratia, ceea ce impiedica vindecarea si favorizeaza recidivele.

Exista urmatoarele forme de tinea pedis: - forma uscata, cand exista o descuamare, uneori discreta, alteori foarte pronuntata, plantara sau in spatiile interdigitale; - forma cu leziuni veziculoase izolate sau confluente, ce apare pe fata plantara sau fetele laterale ale picioarelor. Veziculele prezinta, de obicei, un continut clar, dar uneori poate fi purulent; - forma intertriginoasa, cu localizare indeosebi interdigitala, in care sunt prezente eroziuni, fisuri, maceratie. Fundul pliului interdigital, alb, se detaseaza, lasand un epiderm roz, putin umed. Pe fetele laterale ale degetelor picioarelor pielea este roza, umeda, uneori acoperita de un epiderm alb sidefiu. Fisurile jeneaza uneori la mers. Leziunile descrise se pot intalni adesea si la maini (tinea manum). Netratate, la aceste forme de tinea se pot constata edeme, jena si chiar durere.

O data diagnosticata, tinea pedis beneficiaza de tratament care va trebui individualizat, tinand seama de forma clinica si de toleranta la medicatia recomandata. Se poate indica un tratament extern si unul intern, primul avand rolul cel mai important. Ca regula generala, tratamentul local de intretinere trebuie continuat si dupa stergerea leziunilor, insa doua-trei luni, deoarece posibilitatea de recidiva, mai ales in anotimpul calduros, este foarte mare. Masurile de profilaxie individuala sunt deosebit de importante. Se recomanda evitarea purtarii ciorapilor din material plastic, in special in timpul verii. in familiile unde este depistat un caz de epidermofitie este bine sa se faca supravegherea si controlul membrilor familiei, in vederea descoperirii unor forme incipiente si a tratarii lor.

Tinea cruris (epidermofitia inghinala) - apare la orice varsta, mai frecvent la adultul de sex masculin si cu predominanta in mediul urban. Afectiunea apare la persoane cu diverse profesii, in special sedentare, avand o incidenta crescuta in sezonul cald si in conditii de transpiratie abundenta. Transmiterea bolii este favorizata de frecventarea bolilor publice, a bazinelor de inot, a strandurilor si de schimbul de echipament sportiv. Din punct de vedere clinic, bolnavul prezinta placarde eritemato-scuamoase de culoare rosie inchisa, bine delimitate, uneori cu mici vezicule. Leziunile sunt de obicei bilaterale si intereseaza fata interna a coapselor, putand afecta si organele genitale externe, cu posibilitatea de extindere si la nivelul regiunii suprapubiene si pliului interfesier. Profilactic, se recomanda evitarea folosirii in comun a unor obiecte ca: prosoape, costume de baie, echipamente sportive. Se recomanda imbracamintea din bumbac si lana, care nu favorizeaza si nu retine transpiratia. Se evita tesaturile din fibre sintetice, care nu pot fi fierte in momentul schimbarii.

Tinea corporis (micoza corpului) - este o afectiune micotica intalnita cu predominanta in mediul urban, mai frecventa la sexul feminin. Varsta nu joaca un rol deosebit in raspandirea acestui tip de dermatomicoza. Afectiunea este foarte contagioasa. Sursa de contaminare o reprezinta pisica si vitele, dar si frecventarea bailor publice, a dusurilor comune si a strandurilor. Leziunile de pe piele se prezinta sub forma unor placarde rotunde sau ovale, bine delimitate, de culoare roza, acoperite de scuame cu periferia veziculoasa. Veziculele pot exista uneori pe toata suprafata leziunii. Extinderea se face rapid, prin margini, in timp ce centrul se vindeca. Pot exista mai multe elemente, din cauza unor inoculari multiple sau prin autoinoculare. Pruritul este variabil. Ca masuri profilactice se recomanda, pe langa masurile aratate si la alte tipuri de dermatomicoze, evitarea contactului cu animale bolnave, tratarea lor. Dermatofitiile sunt afectiuni dermatologice a caror profilaxie trebuie respectata. Tratamentul lor, venind in sarcina medicului specialist, este de mai lunga durata.