Stiri din Sanatate

Caracterizată de inflamarea pereţilor colonului, colita se manifestă prin diaree, dureri abdominale, balonare. Pe lângă tratamentul medicamentos, bolnavii trebuie să ţină regim.

Simptomele bolii pot diferi în funcţie de porţiunea din colon afectată. Pentru că tratamentul pentru ameliorarea durerii şi prevenirea deshidratării şi a altor complicaţii se stabileşte în funcţie de cauza colitei, este important să ajungi la medic pentru investigaţii.

Cauzele infecţioase ale colitei
„Cauzele infecţioase reprezintă 80% din totalul diareilor acute. Agenţii cauzatori sunt: virusuri, bacterii şi paraziţi. Dintre agenţii virali, cel mai frecvent implicaţi sunt Rotavirusul, care cauzează diaree acută la copii, şi Adenovirusul. Cauzele bacteriene constituie un factor major la îmbolnăvirea la nivel global, cel mai frecvent fiind implicate Salmonella, Shiggela, E. Coli, Campylobacter. O situaţie particulară este reprezentată de infecţia cu Clostridium difficile care generează colita pseudomembranoasă. Aceasta este asociată consumului de antibiotice, fiind cea mai frecventă cauză de infecţii intraspitaliceşti. Infecţiile parazitare sunt şi ele responsabile de un număr semnificativ de îmbolnăviri, patogenii cel mai des implicaţi fiind Giardia, Lamblia, Entamoeba histolytica, Cryptosporidium“, explică Andrada Sămărghiţan, medic specialist gastroenterologie.

Frecventă la vârstnici
Arterele care vascularizează colonul se îngustează pe măsură ce îmbătrâneşti, crescând astfel riscul de colită ischemică. De asemenea, fluxul de sânge de la nivelul colonului se reduce şi atunci când intestinul se răsuceşte în jurul axei sale (volvulus) sau când o hernie nu poate fi împinsă înapoi în abdomen (hernie încarcerată).

Poate fi provocată de o boală inflamatorie a intestinului
Colita ulcerativă şi boala Crohn sunt cele două tipuri de afecţiuni inflamatorii intestinale care cauzează inflamaţii şi ulcere la nivelul tractului digestiv. Acestea sunt considerate boli autoimune, pentru că sistemul imunitar al organismului confundă bacteriile benefice de la nivelul intestinului, precum şi resturile alimentare, cu agenţi externi, care pun în pericol sănătatea.

E bine să ştii!

În urma consumului excesiv de carbohidraţi şi de legume crude poate apărea colita de fermentaţie. Dacă se consumă în exces proteine (carne, fasole etc.), se instalează colita de putrefacţie.

Atenţie! Colita poate fi cauzată şi de unele medicamente, precum antiinflamatoarele nesteroidiene.

Diareea, principala manifestare
Simptomele bolii depind de tipul de colită, dar, în general, afecţiunea este adesea asociată cu diaree (cu sau fără sânge în scaun), febră, frisoane, oboseală, dureri abdominale, deshidratare, inflamarea ochilor, pielii, articulaţiilor. În funcţie de istoricul pacientului şi de examinarea fizică efectuată de medic, pot fi necesare teste suplimentare pentru a găsi cauza colitei.

„Analizele de laborator sunt utile în stabilirea diagnosticului, hemoleucograma evidenţiind prezenţa sindromului anemic în cazul în care sângerările rectale (rectoragiile) sunt abundente, creşterea valorilor globulelor albe precum şi augmentarea markerilor de inflamaţie (VSH, proteină C reactivă). Când simptomatologia pacientului se asociază cu scaune diareice multiple se poate observa scăderea nivelului sangvin al ionilor de potasiu. Însămânţarea materiilor fecale pe un mediu special de cultură şi testele microscopice sunt utile în stabilirea cu exactitate a cauzei. Dacă aceasta nu poate fi identificată, pacientul ar trebui supus unei colonoscopii. Aceasta presupune introducerea unui endoscop la nivelul anusului, care vizează examinarea mucoasei întregului cadru colic. Aspectul macroscopic, la nevoie completat de prelevarea de biopsii şi examen anatomopatologic, tranşează diagnosticul final”, spune dr. Andrada Sămărghiţan.

Ce tratament este indicat
Majoritatea pacienţilor diagnosticaţi cu colită au nevoie de cât mai multe lichide, pentru a preveni deshidratarea, antiinflamatoare, care să calmeze durerea, şi de cât mai multă odihnă. În cazuri mai grave, este posibil să fie necesară administrarea de fluide intravenoase. Antibioticele se prescriu doar dacă pacienţii au colită infecţioasă. În cazul colitei ulceroase şi boala Crohn, tratamentul constă în administrarea de medicamente antiinflamatorii.