Stiri din Sanatate

Marea majoritate a afectiunilor cardiovasculare sunt procese patologice cronice: acestea au un debut insidios, cu simptome putin zgomotoase sau chiar absente, evolueaza lent, cu episoade de exacerbare alternand cu perioade de ameliorare, de-a lungul multor luni sau ani (uneori toata viata), iar probabilitatea de vindecare completa este destul de mica. Este cazul celor mai multe boli de inima: cardiopatia ischemica, insuficienta cardiaca, hipertensiunea arteriala, afectiunile valvelor inimii etc. Deoarece în cele mai multe cazuri aceste boli nu se vindeca niciodata complet, este justificat ca masurile terapeutice de combatere a lor sa dureze de asemenea indefinit. Metodele de tratament nu trebuie sa fie neaparat medicamentoase; exista, de exemplu, forme usoare de hipertensiune arteriala care necesita doar adoptarea unei diete adecvate si schimbarea stilului de viata. Pe de alta parte, tratamentul medicamentos trebuie întotdeauna însotit si sustinut prin metode terapeutice nefarmacologice.

Exista totusi afectiuni cronice cardiace, mai ales unele forme usoare de hipertensiune arteriala, unde putem obtine o vindecare completa si deci ne permitem sa oprim tratamentul dupa o perioada de cativa ani în care acesta a fost urmat corect – dar aceste situatii favorabile sunt exceptia, nu regula: pentru cele mai multe boli cardiovasculare, masurile terapeutice trebuie sa dureze toata viata, fara întrerupere! Din pacate, în realitate, lucrurile stau cu totul altfel: întrucat cele mai multe dintre afectiunile cardiovasculare au, mai ales în primii ani de evolutie, o simptomatologie usoara si nespecifica (uneori raman multa vreme total asimptomatice), comportamentul pacientilor e diferit de al celor care sufera de boli acute (zgomotoase, dar curabile); astfel, bolnavii nu se grabesc sa se adreseze medicului pentru modificari aparent minore ale starii de sanatate, putin disconfortabile si usor de suportat, pe care multa vreme le ignora. Este principalul motiv pentru care, în absenta unor controale periodice active, aproximativ jumatate dintre bolnavii cardiaci raman nedi-agnosticati.

Multi dintre pacientii diagnosticati nu vor urma niciodata tratamentul indicat. Tot la fel de rau este ca, dintre aceia care încep administrarea unui tratament, o mare parte (chiar majoritatea!) îl vor întrerupe, definitiv sau temporar, mai devreme sau mai tarziu. Aceste lucruri nu se întampla doar în cazul bolilor cardiovasculare, ci sunt valabile pentru toate afectiunile cronice: diabetul zaharat, dislipidemiile, bolile cronice renale, afectiunile pulmonare etc. Motivele pentru care pacientii nu îsi administreaza sau abandoneaza tratamentul sunt multiple: simptomele nu îi deranjeaza prea tare (sau deloc!), nu li se explica sau nu accepta ca tratamentul este pe termen îndelungat, sunt descurajati de perspectiva administrarii acestuia pentru toata viata, uneori apar reactii adverse ce pot fi chiar mai suparatoare decat boala însasi, numarul sau pretul medicamentelor e disproportionat de mare fata de simptomatologie, ori schema administrarii tratamentului e prea complicata. Uneori, persoane apropiate pacientilor îi sfatuiesc sa faca pauze la tratament – „pentru ca organismul sa nu se obisnuiasca cu medicamentele“.

Nu rareori tratamentul este întrerupt pentru a face loc consumului de alcool; din teama (de multe ori justificata!) de a nu încuraja în acest fel excesul, uneori medicii se feresc sa permita consumul moderat de alcool si evita sa spuna ca majoritatea medicamentelor cardiologice nu necesita oprirea administrarii atunci cand pacientul consuma alcool moderat. Mai mult, unii pacienti privesc cu neîncredere sfatul pertinent de a nu întrerupe tratamentul în zilele în care consuma alcool si astfel fac pauze nejustificate în administrarea medicatiei. Pacientii cu afectiuni cronice de inima trebuie sfatuiti si sustinuti de medic si de familie sa urmeze tratamentul (medicamentos si nemedicamentos) atat timp cat este necesar – de obicei mai multi ani, în multe cazuri toata viata!