Ocluzia intestinală este oprirea persistentă a tranzitului intestinal pentru materii fecale şi gaze. Obstrucţia intestinală reprezintă o urgenţă medicală, care poate evolua rapid, periculos, letal, motiv pentru care, indiferent de etiologie, se impune prezentarea la medic.
Simptomele care orienteaza diagnosticul spre ocluzie si sediul acesteia sunt:
durerile abdominale care pot apare brusc, in caz de volvulus sau progresive in timp si colicative , in caz de ocluzie prin tumora. Localizarea la debut orienteaza asupra segmentului afectat, ulterior durerea devine difuza in tot abdomenul
voma apare de la debutul ocluziei in tipul inalt, la inceput sunt bilio-alimentare iar in cazul ocluziei colonice apar tardiv, prin preaplin, ajungand sa fie fecaloide
intreruperea tranzitului pentru gaze, ulterior si pentru materii fecale apare mai tarziu in ocluziile inalte si precoce in cele joase
marirea de volum a abdomenului se realizeaza prin acumularea fara eliminare a continutului intestinal si a gazelor. La debut poate apare intr-o anumita zona a abdomenului, ulterior generalizandu-se
zgomotele hidro-aerice abdominale (bolboroselile) apar in sindromul subocluziv pentru ca apoi sa dispara complet
in functie de gravitate si durata de la debut, apare febra, hipotensiunea arteriala chiar socul septic
Tratamentul consta in reechilibrarea hidrica si electrolitica a pacientului, montarea sondei nazo-gastrice pentru aspiratie si decompresia abdomenului iar in cazul ocluziilor organice, tratarea , de multe ori chirurgicala a cauzei declansatoare.
Uneori, bridele aderentiale peritoneale aparute postoperator duc la recidiva ocluziei. De aceea, interventia chirurgicala se face cu profilaxia pe cat posibil a acestei complicatii.
Evolutia ulterioara depinde de cauza ocluziei, de timpul scurs intre debutul simptomelor si momentul operator precum si de starea generala de sanatate a pacientului.
