Cand este necesar un stimulator cardiac

Un stimulator cardiac, cunoscut și sub numele de pacemaker, este un dispozitiv recomandat pacienților diagnosticați cu diferite afecțiuni cardiace care provoacă tulburări de ritm.

Stimulatorul cardiac este capabil să analizeze continuu bătăile inimii, mai ales dacă sunt anormale, și să stimuleze dacă este necesar. În plus, poate stoca informații despre ritmul inimii și date despre funcționarea acesteia.

Există mai multe tipuri de stimulatoare cardiace (cu o singură cameră, cu două camere) cu diferite moduri de funcționare.

Cand este recomandat un stimulator cardiac

În cele mai multe cazuri, implantarea stimulatorului cardiac este recomandată atunci când ritmul cardiac este foarte scăzut, dar și dacă există pauze lungi (care durează mai mult de 3 secunde) între bătăi ale inimii.

De asemenea, este utilizat la persoanele cu insuficiență cardiacă atunci când tratamentul medicamentos nu mai ajută la controlul afecțiunii.

Un stimulator este un dispozitiv cu circuite electronice alimentate de baterii. Se conectează la firele a 1, 2 sau 3 sonde după cum este necesar. Prin urmare, activitatea inimii este atent monitorizată și stimulată atunci când este necesar.

Stimulatorul cardiac se implantează sub anestezie locală (uneori anestezie generală) iar spitalizarea este de 2-3 zile. Aparatul este plasat printr-o mică incizie (aproximativ 3-4 cm) sub clavicula stângă sau dreaptă și apoi conectat la inimă printr-o sondă introdusă în 1-2 vene și localizată în atriu și/sau ventricul drept.

În unele forme de insuficiență cardiacă, a treia sondă a dispozitivului este uneori implantată în vena sinusului coronarian. Pacientul trebuie să revină la fiecare 2 zile după operație pentru a schimba pansamentul până când locul inciziei se vindecă”, a adăugat cardiologul.

Ca și în cazul oricărei proceduri chirurgicale, implantarea unui stimulator cardiac presupune anumite riscuri. Există riscul de sângerare, mai ales dacă pacientul ia anticoagulante, dacă vasele de sânge sunt deteriorate în timpul intervenției chirurgicale sau dacă se acumulează lichid (sânge) în jurul inimii.

Pacienții trebuie să raporteze orice alergie înainte de operație. În afara intervenției chirurgicale, unele probleme pot fi rezolvate prin reprogramarea protezei, dar uneori poate fi necesară o reintervenție (în cazurile de disfuncție materială, una dintre sonde devine slabă sau exista risc de infecție).

Recomandarea medicului

Primele consultații postoperatorii trebuie efectuate în primele 3 luni de la implantare, apoi periodic (la fiecare 6 luni, apoi la fiecare 1 an). După câțiva ani (timpul poate varia în funcție de tipul dispozitivului și de programare), dispozitivul va trebui înlocuit din cauza uzurii bateriei.

Uneori, pacienții trebuie să fie precauți cu privire la efectuarea anumitor teste medicale, în special RMN, care pot fi făcute doar în anumite condiții (pacientul trebuie să declare întotdeauna prezența dispozitivului).