Calculii biliari: simptome, cauze și când se recomandă operația

Depozitele solide, cunoscute sub popularul nume de "pietre la fiere", pot să rămână asimptomatice pentru o perioadă lungă de timp. În anumite situații, calculii biliari pot provoca dureri și complicații care necesită intervenții chirurgicale pentru a îndepărta colecistul. Vom explora aceste situații și simptomele asociate pietrelor la fiere.

Calculii biliari sunt formați din substanțe găsite în bilă, un lichid produs de ficat care ajută la digestia grăsimilor din alimente și care este stocat în vezica biliară. Acest mic organ în formă de pară, numit și colecist, se află în partea dreaptă a abdomenului, sub ficat. Componentele lichidului biliar pot cristaliza, formând așa-numitele pietre la fiere.

Aproximativ 80% dintre calculii biliari sunt constituiți din colesterol în exces din lichidul biliar. Există și calculi pigmentari, compuși din bilirubină. Acest pigment se formează în organism în timpul procesului de descompunere a globulelor roșii și conferă pietrelor o nuanță mai închisă, maro.

Dimensiunile calculilor variază de la câțiva milimetri până la câțiva centimetri. Aceștia pot fi de dimensiunea unor granule de nisip sau pot ajunge la dimensiunea unei mingi de golf.

Simptomele provocate de calculii biliari

În numeroase cazuri, calculii biliari rămân asimptomatici pe o perioadă extinsă sau chiar pe parcursul întregii vieți. Sunt cunoscuți sub numele de calculi "silențioși" și nu necesită tratament, deoarece nu afectează funcționarea vezicii biliare, a ficatului sau a altor organe. Acest tip de calculi poate fi descoperit întâmplător în timpul unor investigații imagistice, precum ecografia, efectuate pentru alte probleme de sănătate.

Pietrele la fiere încep să producă simptome atunci când migrează din vezica biliară și blochează una dintre căile biliare, conform informațiilor furnizate de Institutul Național pentru Diabet și Boli Digestive și Renale, parte a Institutelor Naționale de Sănătate din Statele Unite. Căile biliare sunt tuburi care transportă bilă de la ficat la vezica biliară pentru stocare și apoi la duoden (prima parte a intestinului subțire) pentru a fi utilizată în procesul de digestie.

Atunci când un calcul blochează aceste căi biliare, bilă se acumulează în vezica biliară și declanșează un episod denumit colică biliară. Această afecțiune este de obicei provocată de consumul de alimente grase și se manifestă mai frecvent seara sau în timpul nopții.

Simptomele asociate calculilor biliari

Durerea reprezintă principalul simptom generat de pietrele care blochează căile biliare. Aceasta se manifestă brusc și este localizată în partea dreaptă a abdomenului, sub coaste. Intensitatea durerii poate varia de la ușoară la severă, cu o durată de la câteva minute până la câteva ore. De menționat că durerea este persistentă și nu se ameliorează prin vizite la toaletă, eliminarea gazelor sau prin vărsături.

Calculii biliari au potențialul de a irita nervii din vecinătatea vezicii biliare, ceea ce poate duce la dureri care radiază uneori în umărul drept sau în partea superioară a spatelui.

În plus, alte simptome asociate colicii biliare pot include:

Grețuri și vărsături.
Transpirații excesive.
Balonare și acumulare excesivă de gaze.
Tulburări digestive sau indigestie.

Complicațiile potențiale ale calculilor biliari

Colica biliară încetează atunci când calculii se deplasează și nu mai obstrucționează căile biliare. Cu toate acestea, aceasta nu este o garanție, iar în cazul în care calculii rămân blocați mai mult de câteva ore, pot să genereze diverse complicații:

Inflamația vezicii biliare (cunoscută sub numele de colecistită acută).
Infecții ale vezicii biliare, căilor biliare sau ficatului.
Pancreatită, care reprezintă inflamația pancreasului.

Aceste complicații pot fi însoțite de următoarele simptome:

Febra.
Durere persistentă.
Tahicardie (bătăi rapide ale inimii).
Icter (colorarea galbenă a pielii și a albului ochilor).
Piele iritată.
Diaree.
Frisoane sau convulsii febrile.
Confuzie.
Pierderea apetitului alimentar.

Opțiuni de tratament nechirurgical pentru calculii biliari

Neglijarea tratamentului pentru blocarea căilor biliare poate avea consecințe grave. Există mai multe opțiuni de tratament nechirurgical pentru eliminarea calculilor biliari:

Medicamente care dizolvă calculii biliari: Aceste medicamente conțin săruri biliare, cum ar fi ursodiolul (acidul ursodeoxicolic) sau chenodiolul (acidul chenodeoxicolic), care ajută la dezintegrarea calculilor biliari. Cu toate acestea, efectul lor nu este imediat, iar pietrele au tendința să reapară după întreruperea tratamentului. Tratamentele orale sunt de obicei eficiente doar în cazul pietrelor de mici dimensiuni compuse din colesterol. Este important de menționat că pot fi necesare luni sau chiar ani de tratament pentru a dizolva toate pietrele, motiv pentru care aceste opțiuni nu sunt des folosite.

Litotriția: Acest procedeu, cunoscut și sub numele de litotripsie, se utilizează pentru a trata pietrele la rinichi și, în unele cazuri, și calculii biliari. Este o procedură medicală modernă, non-invazivă, care folosește unde de șoc pentru a fragmenta calculii biliari în bucăți mai mici, facilitând astfel eliminarea sau dizolvarea lor. Cu toate acestea, litotriția este mai puțin eficientă pentru calculii biliari mari sau cei situați în zone greu accesibile undelor de șoc.

Extragerea calculilor biliari: Atunci când pietrele ajung în căile biliare, acestea pot fi îndepărtate printr-o procedură minim invazivă cunoscută sub denumirea de colangiopancreatografie endoscopică retrogradă, abreviată ERCP. Procedura implică utilizarea unui endoscop pentru vizualizarea căilor biliare, identificarea calculilor și extragerea acestora cu instrumente atașate endoscopului. ERCP se efectuează sub anestezie generală și este considerată o procedură cu risc redus. Totuși, pot apărea complicații, cum ar fi inflamația căilor biliare sau a colecistului, pancreatita, infecții sau perforația intestinală. În mod important, procedura ERCP nu poate fi utilizată pentru îndepărtarea calculilor din vezica biliară.

Când se impune intervenția chirurgicală

Calculii biliari tind să reapară frecvent după tratamentele non-chirurgicale, ceea ce face ca îndepărtarea chirurgicală a vezicii biliare să fie considerată cea mai eficientă și răspândită opțiune de tratament. Medicamentele, litotripsia și alte terapii sunt de obicei recomandate doar în situațiile în care intervenția chirurgicală este contraindicată.

Colecistectomia, procedura de îndepărtare a vezicii biliare, poate fi realizată folosind o abordare laparoscopică sau o abordare deschisă. Operația laparoscopică oferă o serie de avantaje în comparație cu varianta deschisă, care este tradițională:

Incizii mai mici și mai puțin vizibile estetic.
Disconfort postoperator mai redus.
Perioadă mai scurtă de spitalizare.
Recuperare mai rapidă.

Cu toate acestea, operația laparoscopică nu este întotdeauna o opțiune viabilă. Colecistectomia deschisă este preferată atunci când există inflamație severă a vezicii biliare, infecții sau alte complicații grave. Toate procedurile chirurgicale prezintă anumite riscuri, dar complicațiile sunt rare după o colecistectomie, care este una dintre cele mai frecvent efectuate operații în prezent.