Mulți oameni aleg să mănânce seara târziu, chiar dacă acest obicei este dăunător pentru sănătate. Nu doar somnul poate fi afectat, dar pot apărea și schimbări metabolice. Un studiu recent realizat confirmă efectele devastatoare ale meselor la ore târzii.
Persoanele care aleg să ia cina la ore târzii au un risc mai crescut de a face diabet zaharat de tip 2 și obezitate, concluzionează un studiu efectuat de specialiștii americani de la Universitatea John Hopkins, publicat în Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism.
„Am pornit de la ideea că mâncatul la ore târzii modifică metabolismul (…) într-o modalitate care favorizează apariţia obezităţii”, au mărturisit specialiştii.
Cinele la ore mult prea târzii au ca efect creșterea glicemiei și acumularea de țesut adipos, potrivit noului studiu.
Pentru a concluziona acest lucru, specialiștii au verificat 10 bărbați și 10 femei, cu o stare bună de sănătate.
Voluntarii de obicei se duceau la culcare la un interval de ore cuprins între 22:00 și 1:00 noaptea. În perioada studiului, s-au dus la somn la 23:00 și s-au trezit la 7:00. Participanților la studiu li s-a cerut să ia masa de seară la 18:00, iar în altă zi la ora 22:00. De fiecare dată, s-au dus la somn la ora 23:00.
Atunci când cina a fost luată mai târziu, nivelul maxim al glicemiei a fost mai crescut cu 18%, iar rata de arderea a grăsimilor a fost cu 10% mai redusă comparativ cu ziua în care masa a fost luată la ora 18:00. Aceste schimbări metabolice au fost mai accentuate la persoanele care obișnuiesc să meargă la somn mai devreme.
Care este concluzia? Mâncatul la ore târzii induce toleranță nocturnă la glucoză. Pe termen lung, această modificare mărește riscul persoanelor să fie diagnosticați cu diabet zaharat de tip 2.
Boala cronică, diabetul zaharat de tip 2 afectează felul în care este metabolizat zahărul din sânge. Comparativ cu diabetul zaharat de tip 1, care reprezintă o boală autoimună apărută în urma distrugerii celulelor producătoare de insulină de pancreas, diabetul zaharat de tip 2 reprezintă o boală cronică ce evaluează în timp și este caracterizează prin creșterea concentrației de glucoză în sânge grație reducerii secreției de insulină din pancreas, dar în special grație instalării rezistenței la insulină la nivel celular.
