Stiri din Sanatate

Zilnic, inima fiecarui adult pompeaza circa sapte-opt tone de sange, ceea ce reprezinta cam de 100 de ori greutatea corpului nostru. Aceasta masa imensa este deplasata prin munca neintrerupta a „motorului biologic“, ingenios conceput de natura pentru alimentarea cu oxigen si substante nutritive a tuturor tesuturilor si organelor. Fara sa se sinchiseasca daca e zi sau noapte, daca muncim, ne odihnim sau alergam, inima isi indeplineste datoria de a ne sustine activitatea in fiecare secunda, fara ca macar sa simtim asta.

Principalul responsabil pentru acest efort titanic este, desigur, miocardul (muschiul inimii), dar munca sa ar fi in zadar in absenta unui sistem de valve foarte bine pus la punct, subiectul nostru de astazi. Pentru a intelege functionarea valvelor inimii si afectiunile pe care acestea le pot suferi, sa ne imaginam pentru inceput traseul pe care il urmeaza sangele prin inima.

Sangele neoxigenat este adus prin sistemul de vene al organismului in atriul drept, una dintre cele patru cavitati ale inimii. Usoara contractie a acestuia conduce sangele prin valva tricuspida in ventriculul drept. Contractia ventriculului drept inchide valva tricuspida pentru ca sangele sa nu reflueze in atriul drept si deschide valva pulmonara, prin care sangele va ajunge in circulatia pulmonara, pentru a fi oxigenat.

Incarcat cu oxigen la nivelul plamanului, sangele se intoarce la inima in atriul stang, a carui contractie slaba il trimite prin valva mitrala in principala cavitate a inimii, ventriculul stang. Contractia puternica a ventriculului stang inchide valva mitrala pentru ca sangele sa nu se poata intoarce in atriul stang si deschide valva aortica, ejectand astfel sangele cu presiune prin sistemul de artere catre intreg organismul.

Oricare dintre cele patru valve cardiace poate fi afectata in principal de doua boli: stenoza valvulara reprezinta deschiderea incompleta a unei valve, astfel incat sangele trece prin acea valva cu dificultate si efort suplimentar din partea inimii; insuficienta valvulara inseamna ca o valva nu se mai inchide complet si sangele va trece prin aceasta in sens opus curgerii sale normale. Datorita presiunii mai ridicate la care functioneaza si faptului ca deservesc principala cavitate cardiaca, bolile valvelor mitrala si aortica sunt mai grave decat afectarea celorlalte doua, tricuspida si pulmonara.

Atat stenozele, cat si insuficientele valvulare pot conduce, atunci cand sunt severe, la suprasolicitarea miocardului, care initial se ingroasa, apoi cu timpul cavitatile inimii se maresc si pot fi afectate consecutiv si celelalte valve cardiace. Atunci cand enorma capacitate de adaptare a „motorului biologic“ este depasita, se instaleaza insuficienta cardiaca, sindrom descris intr-unul din articolele anterioare si supranumit „cancerul bolilor cardiace“ din cauza prognosticului sumbru si mortalitatii ridicate.

Putem combate aparitia bolilor valvelor inimii prin prevenirea cauzelor celor mai frecvente ale acestora: hipertensiunea arteriala, cardiopatia ischemica cronica, infarctul miocardic, degenerescenta valvulara aterosclerotica sau reumatismul articular acut. Diagnosticul acestor boli se bazeaza pe examenul clinic amanuntit al pacientului si pe tehnicile de ecografie cardiaca Doppler.

Odata instalate, evolutia valvulopatiilor cardiace poate fi influentata prin adoptarea unui stil de viata si regim alimentar sanatos, prin renuntarea la sare, printr-un tratament corect condus si, in cazuri atent selectionate, prin chirurgia cardiaca. Operatiile pot schimba radical prognosticul bolii si urmaresc fie repararea valvelor, fie inlocuirea acestora cu proteze valvulare biologice sau mecanice. Protezele valvulare vor constitui subiectul urmatorului articol al rubricii permanente dedicate afectiunilor cardiovasculare.