Stiri din Sanatate

Lactatele constituie principala sursa de calciu, din care asimilam 55 % din cantitatea necesara organismului. Sursele vegetale includ legumele cu frunzele verzi, cum ar fi broccoli, varza, spanacul, frunzele de ridiche etc. Calciul se gaseste, de asemenea, în galbenusul de ou, bob, linte, nuci, smochine si în produsele alimentare îmbogatite cu calciu în mod special. Alta sursa de calciu alimentar, care adesea nu este luata în consideratie, sunt oasele moi de somon si sardea, pe care le consumam o data cu carnea pestilor. Functia de baza a calciului o reprezinta mentinerea structurii scheletului osos, în care se si afla 99% din totalul cantitatii de calciu din organism. Rezervorul gigantic de calciu depozitat aici se afla în stare de echilibru dinamic cu calciul aflat în sange si serveste drept mecanism de tampon pentru mentinerea nivelului stabil al circulatiei. Acel 1% ramas în afara scheletului are un rol important în procesele de coagulare a sangelui, în cele de generare si transmitere a impulsurilor nervoase, în contractiile fibrelor musculare, în activarea unor sisteme enzimatice si în secretia unor hormoni.

Scheletul propriu-zis nu prezinta un depozit de acumulare permanenta a calciului, ci locul unde se formeaza cristalele noi de calciu si se distrug cele vechi. Viteza distrugerii si formarii cristalelor se numeste viteza de rotatie si variaza în functie de varsta: la copii, în timpul primului an de viata, rotatia poate cuprinde peste 100% din calciul oaselor, la copii mai mari rotatia este de 10% anual, iar la maturi acest proces vizeaza doar 2-3% din calciu anual.

Pana la 25 de ani, asimilam cel mai mult calciu. Cea mai mare acumulare de masa osoasa poate fi înregistrata pana la 25 de ani. La varsta de 40-50 de ani distrugerea oaselor poate surclasa formarea, masa totala osoasa reducandu-se esential. Pierderile de masa osoasa încep chiar mai devreme de aceasta varsta, decurg cu urmari mai grave la femei decat la barbati si sunt mai frecvente la oamenii scunzi decat la cei înalti. Astfel, riscul consecintelor medicale ale pierderii masei osoase, numit osteoporoza, apartine, în mare parte, femeilor scunde. Putem adauga ca predispozitia pentru osteoporoza este ereditara. Aceasta predispozitie maladiva este cauza pentru care, în randul acestei categorii, predomina fracturile colului femural, ca urmare a pierderilor de calciu.
Stresul reduce capacitatea de fortifiere a organismului cu calciu. Pentru asimilarea eficienta a calciului din tractul gastrointestinal este necesara vitamina D. Stresul si imobilizarea pot reduce capacitatea de asimilare a calciului în tractul gastrointestinal. Spanacul contine oxalat care, interactionand cu calciul, formeaza un compus neasimilabil - oxalatul de calciu. Conform unor cercetari, oxalatul continut de frunzele verzi ale zarzavaturilor, cum este spanacul, inhiba asimilarea calciului direct din spanac, dar nu poate influenta asimilarea calciului din alte alimente, consumate în acelasi timp.

Acidul fitinic din taratele boabelor integrale de grau, de asemenea, interactioneaza cu calciul, formand saruri de calciu, care nu se asimileaza în tractul gastrointestinal. Asimilarea calciului este influentata si de cacao, de boabele de soia si de alimentele care contin mult fosfat, inclusiv bauturile carbogazoase. Proteinele din alimentatie influenteaza si ele asimilarea calciului. In cazul unei alimentatii bogate în proteine, se asimileaza aproximativ 15% din calciul introdus oral. Totodata, daca alimentatia contine putine proteine, se asimileaza numai 5% din calciu. Calciul se asimileaza mai bine daca este administrat dupa o masa usoara si nu pe stomacul gol. Cafeaua sporeste eliminarea calciului prin rinichi. Magneziul poate reduce asimilarea calciului, însa insuficienta profunda de magneziu poate provoca, de asemenea, hipocalcemia (insuficienta de calciu în sange).

Mod de administrare. Întrucat masa osoasa a corpului creste pana la 25 de ani, persoanelor de ambele sexe cu varsta între 11 si 24 de ani le este necesara, conform normelor alimentare recomandate, o cantitate zilnica de aproximativ 1.200 mg de calciu.
Sugarii alaptati natural consuma între 240 si 300 mg de calciu din 750 ml de lapte matern si asimileaza cam 66% din aceasta cantitate. Cei hraniti artificial consuma aproximativ 400 mg de calciu, asimilandu-l în proportie mai mica (50%) din laptele de vaca; totusi, cantitatea de calciu asimilat este, practic, aceeasi. Maturilor de ambele sexe în varsta de peste 25 de ani le este necesara o cantitate de calciu de cel putin 800 mg pe zi pentru a preveni si combate distrugerea oaselor. Femeile gravide si cele care alapteaza au nevoie de cel putin 1.200 mg de calciu pe zi. Femeile cu predispozitie pentru osteoporoza (în familiile carora sunt înregistrate cazuri de aceasta boala), precum si persoanele care depun eforturi fizice sau intelectuale sporite, au o necesitate sporita de calciu, iar persoanele imobilizate în urma unei maladii sau rani au nevoie de doze si mai mari: 1500 mg zilnic.

Cand avem nevoie de calciu. Excitatia, agitatia, nervozitatea si iritabilitatea, fragilitatea unghiilor, eczema, insomnia, tensiunea arteriala ridicata, paresteziile locale si junghiurile sau paresteziile membrelor, convulsiile si starea confuza, depresia, pulsul accelerat, stoparea cresterii, afectiuni ale gingiilor si ale cavitatii bucale, distrugerea dintilor sunt semne ale insuficientei calciului în organism.
Totodata, trebuie sa fim atenti la efectul invers, cel al supradozarii cantitatii de calciu, caz în care simptomele constau în: pierderea poftei de mancare, pierderea echilibrului în timpul mersului, inhibarea reflexului rotulian (si a altor reflexe), diferite simptome mintale si emotionale, de la dezvoltarea psihozelor (distrugerea profunda a personalitatii si pierderea legaturii cu realitatea) pana la amnezie, depresii si iritabilitate.