Stiri din Sanatate

Xerodermia sau pielea uscata reprezinta o manifestare cutanata intalnita foarte frecvent care, de regula, se inrautateste pe parcursul anotimpului rece din cauza diminuarii nivelului umiditatii atmosferice. Afectiunea se poate dezvolta la persoanele de orice varsta, indiferent daca acestea au sau nu alte probleme dermatologice.

Aspectul tegumentelor uscate este cunoscut, intr-o oarecare masura, de toata lumea. Pliurile cutanate devin din ce in ce mai evidentiate, pielea capatand un aspect solzos si tocit, avand un caracter rugos. In cadrul stadiilor mai avansate ale afectiunii, pielea poate capata un aspect de plasa de peste, aspect asemenator, oarecum, si cu liniile de spartura ale unui vas ceramic. Afectiunea se devolta mai ales la nivelul picioarelor si al bratelor, insa poate fi intalnita si pe trunchi.

Pentru o mai buna intelegere a afectiunii, este necesar sa cunoastem faptul ca pielea este formata din straturi multiple, acoperite de un alt strat superficial si impermeabil care are scopul de a preveni pierderea apei din straturile inferioare prin evaporare. Apa reprezinta o componenta esntiala a pielii, conferindu-i acesteia prospetime si elasticitate si mentinand-o neteda, fina si cu un aspect sanatos.

Stratul de piele exterior are rolul unei folii de plastic impermeabile si, aproximativ, aceeasi grosime pe toata suprafata trupului, purtand denumirea de strat cornos. Acesta este stratul care, dupa bronz, se descuameaza. Aceasta componenta exterioara a pielii s-a format prin asezarea celulelor moarte pe suprafata unui strat lipidic secretat de celulele localizate in zonele mai profunde. Componenta lipidica are rolul de a preveni evaporarea apei, mai mult, reprezentand o bariera care impiedica patrunderea in organism a substantelor iritante sau a diferitilor germeni.

Pielea uscata este, practic, o consecinta a unei functionari neadecvate a stratului cornos. Aceasta se datoreaza faptului ca lipidele protectoare din cadrul stratului cornos sunt distruse sau inceteaza sa fie produse, iar apa din piele se va pierde in lipsa unei astfel de bariere hidrofobe care nu ar fi permis ca apa sa patrunda prin ea.

Degradarea lipidelor din epiderm este cauzata de procesul normal de inaintare in varsta, de expunerea la diferite produse chimice si de anumite boli ale pielii.

Pe masura ce apa se pierde, elasticitatea pielii se diminueaza, aceasta incepand sa se contracte, rezultatul final fiind aparitia unor fisuri care vor permite expunerea zonelor mai profunde la germenii din mediu si la substantele nocive.

Pielea uscata are drept efect, de cele mai multe ori, pruritul (mancarimea). Acesta poate deveni atat de sever incat sa perturbe somnul sau sa impiedice buna desfasurare a activitatilor zilnice.

Frecarea zonelor pruriginoase (gratajul) are drept efect o piele aspra si groasa, proces cunoscut sub denumirea de lichenificare. Cand pielea a devenit uscata si ingroasata, ea poate crapa, mai ales in zonele care sunt supuse unor microtraumatisme cronice, zone precum picioarele sau mainile, fiind, astfel, provocate fisuri foarte dureroase.

Pielea lezata se poate, uneori, chiar inflama si poate deveni rosiatica, rezultatul fiind afectiunea numita dermatita. Este posibila si aparitia unor cruste galbene care vor indica dezvoltarea infectiilor bacteriene, caz in care prescrierea unui tratament antibiotic de catre medicul dermatolog devine neaparat necesara.

Formele severe de piele uscata (xeroza) pot aparea in cadrul bolilor genetice cum ar fi ihtioza sau dermatita atopica. Mai mult, persoanele care prezinta dezechilibre hormonale cum ar fi hipertiroidismul pot dezvolta aceasta uscare a tegumentelor. Intr-o astfel de situatie, pacientii mai prezinta si alta simptomatologie care va insoti prezenta pielii uscate, simptomatologie prin intermediul careia medicul va recunoaste prezenta altor afectiuni (in cazul mai sus descris fiind vorba de afectiunea tiroidiei).